haosul din viata si mintea mea

haos.
haos.
haos.

asa definesc ultimele saptamani. mult haos, evenimente neprevazute la tot pasul. un haos care de acum devine dureros. o strangere de inima, caci nu stiu cum se va incheia tot haosul. bine, nu cred.

deci... mutarea a fost frumoasa. casa e frumoasa. mi se potriveste. primitoare.

in timpul asta, pentru prima data in viata am simtit cu adevarat ca am un frate. mi-a fost frica ca sentimentul se va pierde si asa a fost. chiar in ziua de Craciun. putin cate putin...

intalniri cu oameni noi, pline de nepravazut, dar bune in esenta. astea adauga putin mai mult haos. nu stiu daca e bine sau rau, dar e haos, caci nu stiu exact ce vreau. deocamdata planuiesc sa ma bucur pur si simplu de momente.

a venit nicu. pacat ca nu am apucat sa vorbim. am iesit. mult, prin multe locuri. a fost frumos.
ne-am intalnit, din intamplare, cu calin. am stricat prietenia cu el, caci a facut probabil cel mai urat lucru care putea sa il faca, care nu trebuia facut si care chiar a stricat multe, mai ales in mintea mea.

am redescoperit-o pe adina, care m-a invaluit intr-o prietenie minunat de frumoasa. e bine sa stii ca mai sunt oameni care gandesc ca tine.

muncesc la fel de mult si planuiesc sa muncesc si mai mult. numai ca dupa 1 ianuarie.

Craciun urat, cu griji. singurul lucru care l-a mai inseninat a fost o iesire pe strazi dubioase, cu inzapeziri si cafea la benzinarie.

acum astept. astept ca anul acesta sa se termine si sper ca noul an sa imi aduca liniste in minte, sa ma ajute sa imi limpezesc putin capul, sa imi dau seama ce vreau. sa imi dau seama ca si singura pot face orice, ca pot cuceri lumea, ca imi pot face un plan pe termen lung si ca ma pot tine de el. sper ca noul an sa aduga multe lamuriri in capul meu. si imi dau seama ca doar eu pot face asta, dar imi doresc nespus, nespus de mult sa fie putina liniste in jurul meu, mai putine griji si oameni pe care sa ma pot baza cu adevarat, sa nu imi fie frica la orice pas ca ii pot pierde.

incerc cu disperare sa ma las de fumat, dar nu reusesc.

as mai avea o mie de lucruri de spus, dar deocamdata atat.

acum CONCEDIU

new life

am schimbat tot, de la relatie la casa si chiar la agenda.
incepem din nou, de data asta ceva mai bun si ceva mai vesel.

state of mind

vechea saptamna a trecut. vesti bune, vesti proaste. schimbari, mai ales in gandire (e ca si cum in capul meu se pune caramida langa caramida si se reconstruieste).
saptamana a fost normala, munca, munca si nimic foarte notabil. nu am gasit casa pentru ca nici nu am cautat. o zi de vineri complicata, au fost si vesti bune si vesti proaste (dar la care ma asteptam).
minunata seara/noapte de vineri cu mult dans, rasete si distractie. chiar de mult nu am mai petrecut atat de frumos. de fapt a fost mai mult decat ma asteptam.
noi cunostinte.
weekend placut, cu leneveala si munca.
urmeaza o saptamana grea. pana duminica viitoare trebuie sa fim intr-o noua casa. o sa ne descurcam. pentru ca asa trebuie.
nu imi vine sa cred ca am stat doi ani (DOI ANI) langa un om care nu facea nimic. ciudat
mi-am dat seama ca vin sarbatorile de iarna. asta e si mai ciudat.
mi-as dori sa fac mai multe lucruri.

later edit: dupa un ceai linistit, seara cu aventuri, caci viata nu poate fi foarte plictisoare

sfarsit si inceput de saptamana

cateodata zilele se incalcesc atat de tare incat nici nu imi dau seama daca e miercuri sau duminica. o saptamana lunga, dar frumoasa. intalniri cu oameni noi, multa munca si cam atat.

foarte, foarte obosita pentru ca simt ca vreau sa fac mai multe, dar nu mai am cand, iar pe la 22 deja creierul meu refuza sa mai faca lucrurile cum trebuie. in cele cateva ore care au ramas pana luni trebuie sa imi incarc bateriile pentru o saptamana in care vreau si trebuie (neaparat) sa fac mai multe. in planul meu intra si sa ma trezesc dimineata sa fac pilates, pentru ca seara nu mai am cand. maine ar trebui sa fie prima zi si sper sa nu imi aman alarma pana la nesfarsit si sa ajung sa alerg sa ma intalnesc cu ana. a.. am constatat ca am devenit exigenta cu oamenii care cer din timpul meu si egoista cu impartirea lui (acum ma supara o intarziere de 2 minute).

trebuie sa imi iau o agenda in care sa pun lucrurile pe care le am de facut.

de asemenea, in planul meu mai am de terminat niste chestii si, eventual, m-as apuca din nou de desenat. macar niste schite, macar o ora - doua pe saptamana. ma gandesc ca daca sunt atenta cu fiecare lucru pe care il fac si il fac la timpul lui, voi putea sa le fac pe toate, fara probleme.

a.. si trebuie sa imi gasesc casa: am constatat ca deja e tarziu.

trebuie sa fiu mai organizata, sa scap de haosul din mine si din mintea mea. sa fiu putin mai "zen".

urmatorul sfarsit de saptamana e bine planificat. sper sa le reusesc pe toate. daca o sa fac asta, lunea viitoare o sa fiu mandra de mine.

atunci cand esti prea fericit

in momentul in care crezi ca lucrurile devin din ce in ce mai bune, ca viata e minunata si poti face orice atunci, cu siguranta, se va intampla ceva ce iti va da lumea peste cap si te va invalui in probleme.
asa a fost saptamana asta.

din fericire a trecut. am trecut peste probleme, bineinteles, cu ajutor din partea mamei.

acum stiu mai bine. stiu ca mereu, undeva in tine, trebuie sa ai o rezerva. in privinta a orice. oricat de mult te bucuri pentru ceva, oricat de fericit esti, undeva, trebuie sa fie o rezerva. daca nu este, lumea va face in asa fel incat sa te lovesti tare.

sa vedem ce va mai fi de acum inainte. oricum, fara: rautate, invidie, gelozie, pareri de rau, regrete. gandurile bune si frumoase atrag evenimente bune si frumoase.

the new me

am ajuns la concluzia ca nu are rost sa fii o persoana suparata, negativista sau toate cele rele. asa ca am renuntat la a mai fi asa.

noua eu este o persoana muncitoare, mai presus de toate, pentru ca ajuta mult. am de gand sa fac multe, multe, pana nu mai imi ajunge timpul fizic sau nu mai pot.
noua eu este o persoana vesela. mereu, indiferent. si nu se mai plange.
noua eu este o persoana care accepta provocari, care vede si face lucruri noi.
noua eu este o persoana cu capul  pe umeri si uneori in nori.
noua eu este o persoana increzatoare si zambitoare.
noua eu este o persoana care se bucura de viata, asa cum este ea.

regret ca o vreme nu am fost asa. am pierdut multe.

o minunata zi de luni cu nori

un weekend frumos, cu multe lucruri neasteptate. cu o "eu" foarte neasteptata, cum de mult nu am mai fost. dans, rasete, shot-uri, rasete, curaj. intalniri cu oameni noi care au mers mai bine decat ma asteptam.

multe ceaiuri. nu cred ca pana acum am baut atat de mult ceai intr-o singura zi. am vorbit mult. e bine sa iesi si sa faci multe.

in general, obosita. mult de munca si putin chef. dar imi trece repede.

m-am oprit putin

am facut ordine si am invaluit in liniste tot. stiu ce vreau si ce pot. sunt pregatita pentru multe si orice.

am schimbat viziuni, ajungand undeva la mijloc.

am lasat lucrurile mici la o parte si ma bucur de multe, chiar daca e obositor. am multa energie. vreau sa fac mai multe, din ce in ce mai multe. cateodata cred ca nu e sanatos, dar imi revin repede.

in asteptare

saptamana groaznica, care a devenit mai rea azi dimineata cand mi s-a spus ca este miercuri si nu joi, cum credeam eu.

in asteptarea weekend-ului. pentru ca voi iesi. am un chef nebun sa vorbesc cu straini si sa fac orice vreau!

despartirea merge mai bine decat ma asteptam. cred ca e ce aveam nevoie. ce-i drept, e cam dubios sa fiu singura, mai ales ca e prima data in .... multi, multi ani, dar ma descurc admirabil.

liniste

pot spune cu mana pe inima ca nu am mai fost atat de linistita de ani de zile. pe langa faptul ca am o febra musculara incredibila de la carat (se pare ca e bine sa arunci cate ceva din cannd in cand, mai ales daca nu ai o locuinta stabila), totul merge mai bine decat ma asteptam. mai linistit decat ma asteptam.

este singura despartire dupa care nu am facut lucruri nebunesti sau/si distractive. din contra, am stat mai linistita ca de obicei. am muncit, am baut ceai si m-am uitat pe hbo (imi place la nebunie hbo-ul, chiar daca am vazut majoritatea filmelor). pana in decembrie cam asta voi face: munca, ceai si filme. si somn cum trebuie.

apoi incepe distractia pentru ca trebuie sa gasesc un loc frumos in care sa locuiesc.

Asa a aratat sambata mea

home again

o noua mutare, de data asta definitiva.
un nou inceput cu multa munca si atat.
de acum ne abtinem de la relatii. cel putin o perioada, pana ne linistim - asta ar trebui sa fie luna decembrie.
ultima vreme: am fost racita, am avut parte de o iesire frumoasa cu cineva de care imi era dor si cam atat..

oameni responsabili

cand te intalnesti cu persoanele pe care le cunosti de mult timp si alaturi de care ai facut cele mai iresponsabile lucruri din viata si iti dai seama ca ai discutat despre slujba, pus de termopane, slujba si alte griji care iti mai intuneca gandurile, este clar ca esti "om mare". acelasi lucru il realizezi atunci cand trebuie sa iti planifici atent intalnirile cu ei.

acum am inceput sa tin un jurnal de cheltuieli si am inceput sa merg la dentist. responsabilitate.

de vineri incepem un nou proiect, care ar putea fi banos si care e de lunga durata. sper ca totul sa mearga bine. in ultima vreme am avut parte de dusuri clade si reci. pentru fiecare veste buna a fost si una proasta.

in rest.... slujba, casa si pilates (din nou).. a... si vreau sa fac atat de multe, intr-un timp atat de scurt si nu pot.. pentru ca trebuie sa am rabdare, dar rabdare nu mai am si mi-e teama ca o data cu trecerea timpului n-o sa mai vreau sa le fac pe toate... dar trebuie. imi placea mai mult atunci cand credeam ca orice se poate intampla exact cand vrei tu

atunci cand ziua e prea lunga

azi o zi ingrozitor de ocupata, dar foarte, foarte frumoasa
mers la dentist
mers la mama
mers la radiografie
intre doua lucruri.. am ajutat pe cineva.. numai ca nu stiu daca pe mine o sa ma coste sau nu
mers la gratar in "familie": familia lui claudiu. am primit un cadou incredibil de colorat
stat pe casa, la tigara
iesire la bere si jucat sah
iesire la bere cu adina, iesire frumoasa dar am vorbit prea mult
intors acasa, vorbit cu jean, care e pe drumul spre casa

freak of nature

ieri am mers o jumatate de oras FARA o lentila la ochelarii de soare si fara sa imi dau seama ca lipseste - mi-am dat seama din intamplare cand mi-a intrat un fir de par in ochi pe unde trebuia sa fie lentila.
nu stiu daca e din cauza ca nu mai vad cum trebuie sau pur si simplu eram absorbita de ganduri atat de mult...  cred ca a fost foarte amuzant pentru oamenii care au trecut pe langa mine, mai ales ca aveam o fata foarte serioasa si suparata.

dubios.

ciudat

iata si starea...

despartirea si ce faci dupa

nu inteleg cum doi oameni care au petrecut momente atat de frumoase pot ajunge sa se poarte atat de urat unul cu altul si sa fie atat de rautaciosi. ce ne face sa ne schimbam pe parcurs? cum uitam sa fim buni cu cel de langa noi? cum uitam sa ne bucuram de fiecare moment si sa luam lucrurile ca atare? cum ajungem sa fim egoisti si orgoliosi? cum lasam in calea fericirii nimicuri care intr-un final nu ajung sa ma conteze?

nu inteleg de ce doi oameni care s-au bucurat impreuna de atatea lucruri, care au ras si au facut lucruri bune unul pentru altul, uita tot. uita sa fie buni, sa inteleaga, sa asculte, sa ierte, sa zambeasca inapoi, sa isi aminteasca cat de bine poate fi. sa se lase purtati de val si sa faca un gest frumos. sa nu mai fie atat de rai. e simplu. dar asta trebuie sa faca amandoi, nu doar unul. amandoi trebuie sa isi aminteasca cum pot fi lucrurile, ca uneori dansau fara motiv, ca uneori puneau multa bere in frigider, ca pierdeau pariuri, dar le onorau veseli, mereu. ca isi rezervau timp unul pentru altul. ca dadeau atentie lucrurilor care contau si nu erau delasatori.

despartirea e cand oamenii nu mai pot vedea asta. ajung straini. singuri. se lupta o perioada sa isi regaseasca echilibrul. si l-au regasit. incepe din nou.

dar la un moment dat trebuie sa iti dai seama cand trebuie sa te opresti. si sa te opresti.

duminica. da!

ziua asta s-a ridicat la nivelul asteptarilor mele si mai mult. am citit gabriel garcia marquez "despre dragoste si alti demoni".
am facut o baie lunga.
am vorbit cu oamenii de care imi era dor.
IN SFARSIT: m-am dat in masinute electrice, alea vechi care probabil nimeni nu crede ca mai sunt aici. acum sunt! a fost.... magic
am baut bere si mancat ciocolata.
am facut curatenie.
lumea mea s-a umplut de o lumina extraordinar de frumoasa.

binemeritata buna-dispozitie

o buna-dispozitie debordanta. weekend frumos petrecut cu mama. masa la restaurant chinezesc, bere, mai multa bere, dans, mahmureala, premiera unui film (despre oameni si melci, o comedie romaneasca acceptabila), mamaliga cu branza si smantana, bere. abia astept ziua de maine - si de mult nu am mai zis asta!
planul de austeritate nu merge cum trebuie!

de toamna

de acum: munca, munca dupa munca si pilates. cam asta e programul. printre minute: curatenie, gatit, spalat si alte necesitati.
plan financiar strict - deci nu mai cumparam haine sau pantofi, pentru ca oricum nu mai trebuie (poate doar daca e ceva extraordinar de frumos)
intram pe planul de austeritate timp de ceva vreme sa vedem cum merge.
astazi a fost o luni buna, desi am mers mult pe jos.

munca

de acum muncim mai mult. si incercam sa avem mintea mai limpede. asta este planul pentru urmatorul an. asa.. ca o rezolutie de 1 septembrie.

nimic

cand iti dai seama ca in jurul tau lucurile trebuie sa se schimbe te simti bine. pentru ca stii cum trebuie sa se schimbe. stii ce trebuie sa faca oamenii ca sa le fie bine. raspunsul e simplu si la indemana.
cand ajungi acasa si iti dai seama ca lucrurile nu s-au schimmbat si ca tot trebuie sa cersesti un minut de atentie e rau. pentru ca nu stii ce trebuie sa faci, ce trebuie sa mai schimbi. cu cat sa incerci sa implici mai mult pe altcineva in viata cu atat pare sa fie mai rau. oare pe unii chiar nu ii intereseaza ce se intampla cu persoanele din jurul lor? oare oamenii pot fi chiar atat de egoisti?
si raspunsul e DA. oamenii pot fi atat de egoisti. atat de mandri, atat de infatuati de ideea ca ei stiu mai bine. atat de nepasatori. atat de rai. oamenii au un infinit apetit pentru rautate si nu vor ezita sa o foloseasca atunci cand cred ca te pot lovi. da.
oamenii pot fi incredibil si dureros de rai.
si atunci te intrebi.. de ce? de ce sa stau si sa suport rautatea unor oameni care nu ma inteleg si care nu vor nimic?
raspunsul e simplu: nu trebuie sa faci asta.
atunci: de ce o faci?
pentru ca e din ce in ce mai greu sa renunti la relatii. pentru ca ti-e din ce in ce mai frica de necunoscut.
de ce?
chiar... de ce?

din nou

pff.. zi ingrozitor de incalcita cu pene de curent, cu forfota. du-te acasa. jumate de ora mai tarziu fara curent si acasa. du-te inapoi la serviciu. fara internet la calculator. nervi. macar de n-ar fi fost luni. dar a fost.
azi ma reapuc de pilates, ca de cand m-am mutat nu am mai facut.

sfarsitul celui mai frumos drum

o excursie uimitor de buna, plina de fericire rasete si locuri frumoase.
o stare de bine incredibila prin judetul Harghita, unde toata lumea vorbea romaneste (cat de cat). Am gasit un drum frumos, gol, cum rar mai sunt.

cariera suseni

while you were looking for yourself out there

cine esti?

esti persoana care se trezeste dimineata?

esti persoana care ajunge la serviciu?

esti cel de la serviciu?

cel care esti atunci cand vorbesti cu mama?

cel care esti atunci cand vorbesti cu colegii?

poate cel care esti atunci cand stai cu iubitul/iubita?

esti cel care esti atunci cand iesi cu prietenii? 

fuck mondays

e luni.
sfarsitul de saptamana a fost asa cum trebuie sa fie un sfarsit de saptamana. vineri seare o nebunie completa: dans, rasete, evantaie.
sambata recuperare si mers la gara cu El Nicu. am fost la un minut distanta de pierderea trenului.
duminica...duminca serviciu... zi aiurea

vineri

astazi... de astazi nimic nu va mai fi la fel. pentru ca am gasit un drog puternic: imaginatia.

sfarsitul unei saptamani grele

saptamana urata. greu la serviciu si nasol fara ana.
acum pleaca nicu si nu stiu cand il mai vad.
m-am facut roscata.
atat

sfarsitul concediului

si s-a terminat. bineinteles ca nu am plecat nicaieri. in schimb am petrecut o sambata seara minunata prin putinele cluburi din iasi prin care mai poti merge si dansa pana dimineata. seara frumoasa, cum au mai fost maine pana acum, cu mult, mult dans si rasete.
duminica linistita, cu o masa extraordinar de frumoasa si un pisoi super simpatic pe care nu l-am putut lua acasa. dar locuieste intr-o pizzerie, deci cred ca ii este bine.
zi de duminica cu impacare si revenit la ce a fost casa timp de un an.
azi, luni, zi cu despachetare, curatenie, munca si trageri de inima caci mi-am dat seama ca poate m-am grabit cu intorsul, ca promisiunile suna frumos, dar sunt greu de tinut.

a opta zi de concediu

aseara am iesit. am stat de vorba si totul a fost bine. pana mi-am pierdut cumpatul si am zis prea multe, am lans prea mult.
acum nu mai stiu ce vreau. acum imi pare ca este bine asa. peste cateva minute ma gandesc mai bine si imi este dor. daca lucrurile s-ar schimba, dupa cum am vorbit ar fi minunat, dar undeva in adanc stiu ca nu se va intampla asa.... si acum nu mai stiu ce vreau, nu stiu daca vreau sa mai incerc sau daca mai are rost.

a saptea zi de concediu

Breazu

Breazu

zi grea, cu prefacut ca totul e bine. mers pe dealuri si vorbit despre nimicuri. oarecum trista, pentru ca ma asteptam la ceva mai mult. dar.. nu ... sec, gol, fara rost. nici nu stiu ce a fost in capul meu, dar macar peisajul a fost frumos si pana la urma am reusit sa ies din Iasi, chiar daca la doar cativa kilometri.
ieri seara am jucat remi, pentru prima data in ultimii ani fara claudiu. ciudat, dar macar de acum stiu ca se poate.
azi planuiam sa merg la o petrecere, dar nu ma mai duc. asa ca va fi o seara de vineri in casa, fara nimic deosebit.

a sasea zi de concediu

mic dejun

oau .. cam plictiseala. macar mic dejunul meu e din ce in ce mai copios si stau cam 45 de minute sa il fac. Aseara am mai iesit cu dihoru mic si am baut o bere linistita. iar acum astept cu nerabdare sa vina ziua de sambata, poate reusesc sa plec putin din oras.
si cam atat. incep sa ma linistesc si e destul de confuz.

Later edit: Ma plictisesc teribil. Este furtuna, ceea ce e frumos ca am stat cu mama si frate-miu la geam si ne-am uitat cum ploua. Ne place sa ne uitam la cum vine furtuna si ploaia, e sentimentul ala ciudat de neliniste si bucurie. A.. am facut poze (ma plictisesc tare).
A venit si nicu pe la mine, am stat la tigara si ne-am uitat la TV, bineinteles razand mereu.

furtuna

furtuna

furtuna

a cincea zi de concediu

astazi lucrurile nu mai par atat de sigure. eu nu mai sunt atat de sigura. e ca atunci cand stii ca ai facut ce era bine pentru tine, dar xista regret si multa, multa, multa nesiguranta in privinta lucrurilor care vor veni. multa nesiguranta.
aseara abia am putut sa dorm, a fost o noapte de cosmar.
deocamdata a cincea zi de concediu a inceput de dimineata cu drumuri, cu apartament de vazut, cu dezinsectie, cu mic dejun si cafea, cu durere de cap. dar ziua abia a inceput

a patra zi de concediu si cea mai importanta

banuiesc ca asta este cea mai importanta zi din ultima vreme. pentru ca imi bag picioarele. ma mut. m-am gandit ca pot sta cu frate-miu timp de 4-5 luni, cu siguranta nu va fi asa de rau. pentru ca nu mai pot. oricand de blocata cred ca sunt aici, nu e chiar asa. as putea fi doar eu. aici doar trece vremea si nu trece bine.
desi acum cand vad scris ma incearca o gramada de sentimente care ma trag inapoi si incep sa ma intreb daca e bine ce fac, daca nu cumva ce cred eu a fi un pas inainte e un pas inapoi. dar indiferent de ce fel de pas este, trebuie facut. si nu poate fi amanat la nesfarsit.
gata

a treia zi de concediu

azi .. azi am fost la mama. e imcredibil de cald.
desi nu am vrut sa fiu la curent cu stirile, e imposibil. de-a dreptul. am aflat ca s-au schimbat ministrii. si mai rau decat toate am aflat ca sova a fost numit ministru. un antipatic si jumate, aproape la egalitate cu ponta si antonescu, numai ca mai futabil.
apoi am stat si m-am da seama ca stau in casa cu un incredibil de mare porc si egoist, dar si ca in curand vo renunta la a mai face acest lucru. nu stiu daca sa imi stric concediul sau sa mai astept.

a doua zi de concediu

a ajuns nicu in iasi.
zi frumoasa. masa cu adina si mers pe bucium cu adina. am vorbit despre multe.
ne-am intalnit cu nicu. am ramas pana tarziu in oras si am vorbit depre multe din nou. mi-am dat seama cat te poate schimba timpul. din fericire, pana cum, doar in bine.
concediul asta e din ce in ce mai bun

prima zi

prima zi de concediu:
mahmura dupa o seara cu mama in care am zis prea multe lucruri
plaja pe casa
iesire cu fete: eu, adina, alexandra, sorina - oau... mi-am dat seama cat de mult timp trecuse de cand nu am mai vorbit cu persoane care gandesc ca mine
mers la bere cu claudiu: lucrurile merg mai simplu daca sunt fericita

concediu

in sfarsit concediu! daca azi nu ar fi fost o zi incredibil de grea as fi fost mai fericita. asa imi doresc doar o bere.... bere pana luni, caci nu trebuie sa ma mai trezesc. si mi-am propus ca in zilele astea sa nu stiu nimic din ce se intampla. de acum nu mai deschid nici un site de stiri.ponta si antonescu pot face cate declaratii vor ei, nu-mi pasa. pot distruge orice, nu-mi pasa.

concediu.

si a venit si nicu

a plecat jean

ieri a fost o zi frumoasa prin mall-uri, cumparaturi vesele, mancat pe fuga si batman

duminica, 29 iulie 2012

sa votezi, dar cu cap. nu sa votezi, la fel ca tine sa faca si altii, pentru ca pot. apoi te trezesti ca nici nu stii ce ai votat, dar tot e rau sau mai rau. degeaba votezi daca nu stii masurile de austeritate luate de basescu si DE CE, degeaba votezi daca nu stii discursul in care ponta s-a facut de cacat la bruxelles, alaturi de martin schulz. degeaba votezi daca nu stii ca in fiecare zi (nu chiar, dar in 1 din 5 - e mult) ponta a facut declaratii, pe care ulterior nu le-a recunoscut. ca el a fost un premier european care nu a mai recunoscut ce a declarat in presa internationala. cel care una a zis si alta a facut. cel care a avut nevoie de indicatii de la bruxelles ca sa treaca cu bine de primele trei luni de mandat.cel  care pare mai mult baietelul invidios care vrea sa fie bagat in seama luandu-si o noua jucarie. pentru ca in mod sigur nu pare omul care sa conduca un guvern.
si apoi DUPA ce votezi si il suspenzi pe Base, trebuie sa te gandesti: bun, acum ce? cine va fi presedinte? antonescu? oprescu? mihai razvan ungureanu?
crezi ca orice ar fi mai bun? in momentul in care tari puternice precum grecia, spania se prabusesc si economia mondiala sta pe un fir de sarma, ce politician crezi ca s-ar descurca mai bine?

it's all ok

totul e bine. totul asa cum e. e cum trebuie, cum... cum trebuie.
cu toata debandada din tara, cu toate grijile si cu toate frustrarile. e cum trebuie. perfect nu putea fi. oricum nu am ce sa fac, ce sa schimb, cum sa schimb.
mi-am facut griji degeaba. degeaba m-am suparat, enervat, frustrat, adunat griji.
toate pe lume au o rezolvare. toate un inceput si un sfarsit. toate se aseaza. trebuie doar sa stii cum.
deci.. totul e bine. totul e asa cum este si asta este.
pacat ca am ratacit putin intr-o lume gri, a supararilor. pacat.
welcome back old, old me. please don't leave. stay a while. lead the way.

Avem un nou presedinte! God help us all!

Avem un nou presedinte de cateva zile. Vineri, desi terminasem serviciul am urmarit in direct suspendarea lui Basescu. Asa.. stiam ca o sa se intanple, dar undeva, adanc in sinea mea, speram sa nu.
Acum urmeaza o campanie in care, in mod sigur, Basescu va apela la ce stie el mai bine: se va face popular din nou. Va arata oamenilor ca si el este om. Asta in timp ce ponta si antonescu vor sfida in continuare populatia, ignorand aproape tot ce este pertinent.
In alta ordine de idei: ma uitam la anumiti fanatici ponta si antonesc, usl in general, tot ce nu este Basescu, in particular. M-am uitat eu asa si am observat ca orice le-ai spune pur si simplu nu aud si ignora. Pentru un moment m-am temut ca sa par si eu in ochii altor, adica oarecum fanatica. Nu e asa. Parerile mele au fost mereu "de dreapta", dar eu pot intelege cand imi spune cineva ceva contrar opiniilor mele, chiar pot accepta acel lucru. Asa ca am zis sa imi simplific problema: "Il vreau pe Basescu sau pe Antonescu presedinte? (Ignoram aici varianta Oprescu, care probabil va fi propusa la alegerile prezidentiale de PSD). RAspunsul meu a fost simplu. NU il vreau pe antonescu presedinte. NU il vreau pe Victor Ponta premier. De ce ? Pentru ca rar am vazut o aroganta mai perfida ca a celor doi.
Acum sustin ideea ca nu orice ar trebui sa aibe drept de vot. Ar trebui sa se dea un test, dupa cum bine a zis un prieten.

unora "li se falfaie"

Astazi, dupa o zi "minunata" la serviciu, am avut uimirea sa aud pe cineva spunand ca "i se falfaie" de ce se intampla aici, in minunata noastra tara. Eu deja ma aprinsesem si urma sa ii explic ca este imposibil sa zica asa ceva si ca nu asa ar trebui sa fie. Ca ar trebui sa ne revoltam, sa facem ceva. Sa schimbam ceva, pentru ca nimeni nu o va face in locul nostru. Sa ne schimbam pe noi, unul cate unul, pas cu pas, zi de zi.
Dar trebuia sa cobor din masina. Asa ca am lasat balta discutia iar cuvintele "mi se falfaie" ma bantuie si acum.
Asa ca ma intreb de ce mie imi pasa ca ziua de astazi a fost dovada clara ca peste poporul roman poti calca cand vrei, fara nici un pic de remuscare, pentru ca ei sunt prea adormiti, prea scarbiti, prea indiferenti si inconstienti de faptul ca oamenii care isi bat joc de ei, care ii sfideaza in "prime time" sunt oameni platiti chiar de ei, pentru ei. Dar asta a mai fost spusa, de persoane mai importante si tot in zadar.
Totusi, piticul din capul meu nu ma lasa sa stau linistita nici la cateva ore de la ajungerea acasa. Nici dupa ce am mancat si nici cand trebuia sa ma bucur de cele cateva ore dedicate mie. In loc sa fac asta (sa ma relaxez) stau si  imi bat capul cu indiferenta unui popor intreg care permite unora ca victor ponta si crin antonescu sa faca ce vor ei, culmea!, in cele mai importante institutii din tarisoara.
Indiferenta, in situatia in care se afla cei din tara (in care se plang de clasa politica, de oamenii care nu stiu sa se poarte, de mentalitatile invechite, dar nu isi schimba propria mentalitate, nu fac nimic pentru a lupta impotriva clasei politice si uita sa fie oameni) nu este indicata. Mai ales ca nu e vorba de o relatie de dragoste (unde indiferenta e "ca agheasma pentru vampiri" - ceva tot rezolva).
Si culmea este ca eu, cu tot serviciul stresant, cu toata relatia goala, cu toate pasarile din capul meu, eu ar trebui sa beau un pahar de vin atunci cand ajung acasa. Nu sa conving lumea din jurul meu ca nu este in regula ce se intampla. Ca unii (aici ma refer tot la victor ponta, crin antonescu si sleata lor din zavoi) trebuie opriti inainte sa duca tara de rapa. La urma urmei, majoritatea suntem majori si vaccinati, nu?
Asadr sa stam linistiti si sa ne bucuram de spectacolul care urmeaza. Pentru ca, cel mai probabil, Basescu va fi suspendat. Va veni era Antonescu, va dura 5 ani, va trece. Cei din USL vor migra linistiti la alte partide si in tot acest timp, noi, oamenii pentru a caror bunastare se lupta ei, vom privi neputinciosi, scarbiti, fara a face nimic, plangandu-ne in continuare ca "e destul de rau in Romania", schimband canalul si stergandu-ne memoria cu ce a mai facut ... aici e o problema... nu pot sa imi dau seama cine o va inlocui pe Bianca Dragusanu in peisajul monden... oricum ati prins ideea. Alta putere, alta opozitie, aceeasi oameni.

Azi ziua IV fara pilates

dupa o luna jumate

dupa o luna jumate s-au cam dus toate proiectele la care mai lucram in plus.
asadar... cum a trecut timpul:
cu jobul care e asa si asa - adica fara nici o perspectiva - si cu o relatie la fel -din nefericire, in ambele blocata si fara nici o solutie in minte
fara prea multa responsabilitate (cel putin nu financiara)
din fericire am reusit sa ma tin de pilates. macar atat.
cu un adrian nastase care s-a impuscat (sau nu)
dezamagita de locul in care traiesc pentru ca oamenii nu se intereseaza de ce se intampla in jurul lor. pentru ca nu fac nimic sa schimbe ceva si pentru ca accepta sa ii conduca orice zice, doar intr-o zi, ce vor sa auda. pentru ca, probabil, spera prea mult ca intr-un final va veni si cineva care isi va tine promisiunile. acel cineva cu singuranta nu e victor ponta si nici crin antonescu. asa ca ma gandesc cu groaza la alegerile care vor fi in toamna, pentru ca sunt convinsa ca alianta minune e doar un miracol la plic (din alea din care faci un suc pe care ti-l doresti, il bei repede, iti lasa un gust amar si mai multa sete ca inainte). ma dezgusta dispretul si aronganta pe care acest "baietas" (de-si zice prim ministru si nu uita in nici o declaratie sa ne aminteasca ca el conduce guvernul) le afiseaza in fiecare zi. incredibilul tupeu cu care isi schimba declaratiile dupa cum bate briza marii si face cam ce vrea. ma uimiste pasivitatea oamenilor din jur si imi vine sa ma impusc in cap (pe bune, nu ca nastase) cand aud ca cineva zi "hai ma, ca asta sigur va schimba ceva". singurul lucru pe care il va schimba si il schimba este nivelul nesimtirii din politica minunatei noastre tari (adica ridica stacheta).
chestia asta politica a venit din frustarea acumulata azi la serviciu cand a trebuit sa il aud pe acest ponta cum ne sfideaza pe noi (pe noi toti). revoltator este ca nimeni nu se revolta!
lasandu-l la o parte pe primul-ministru, luna a trecut pasnic. nici o schimbare notabila. pana si de diablo III m-am plictisit.
a.. catev intalniri cu fosti colegi de liceu si facultate cu care rupsesem legaturile in ultima vreme - din cauza serviciului si relatiei asa si asa (acum vreau sa nu mai las de la mine sa fiu mai egoista, aroganta si nesimtita)
trebuie sa ma apuc sa invat ceva, caci de mult nu am mai facut ceva nou si care sa imi placa cu adevarat

greu

weekend cu dans si  mult pilates. si multa munca. si cam atat. incepe sa imi placa din nou serviciul. incerc sa fiu mai responsabila cu totul, inclusiv cu mine. incerc sa fiu mai pozitivista, sa vad soarele de dupa nori si chestii de genul.pentru ca daca nu ma scoate nimeni din monotonie si nemultumiri, aici voi ramane. asa ca trebuie sa ma trag singura. deocamdata imi pare ca merge.
si vreau diablo 3. doar ca trebuie sa fiu putin responsabila si sa mai astept. doar putin.
si victor ponta nu ma ajuta deloc. mai ales ca trebuie sa il aud toata ziua cum vorbeste aiurea la orice televiziune il asculta. momentan el si cu Antonescu sunt cei mai puternici factori de stres

ca pana acum

Ca pana acum...
Astept...
Ca in sfasit sa imi pot schimba mintea din nou
Ca toate proiectele sa mearga cum ar trebui sau macar unul din ele sa se finalizeze
Ca oamenii din jur sa se schimbe sau macar sa isi dea seama unde si cum gresesc(asta nu se va intampla niciodata si nu ma pricep doar sa stau in casa ca sa fiu "premiul" cuiva)
Sa nu mai sar zilele in care trebuie sa fac pilates
Sa nu mai fiu atat de critica
Sa fiu putin mai relaxata
Sa ma bucur putin de vara
Sa nu ma mai supar usor (oamenii nu stiu ce spun si nici macar nu isi dau seama ca altcineva poate citi in subintelesurile vorbelor - chiar mai bine ca ei)
Sa fiu mai proasta
Sa fiu mai fericita

opera si cumparaturi

Dupa multe zile in care am zis ca ma voi duce la opera chiar de ar fi sa merg singura. In sfarsit am reusit. Si nu din initiativa mea.
Deci: zi cu un cutremur si avertizare de tsunami, care mi-a dat peste cap linistea zilei de miercuri
zi cu mancat in mers
zi cu opera, desi putea fi alta piesa si putea fi mai buna
zi cu niste cumparaturi senine

pilates

De cateva zile m-am apucat sa fac pilates. Si sa ma intorc pe jos de la serviciu - pentru ca mi-am dat seama ca atunci cand mergeam cu masina de acasa si ne intorceam la fel am salbaticit complet. Asa ca acum ma bucur de vremea frumoasa si invat din nou sa merg pe strada.
Cam asta este noutatea.

and now

azi ar putea fi rasaritul unei noi ere. cel putin in ceea ce priveste cariera. vom vedea.
pana acum e gata : Revista Monumentul .
Sa speram ca si altele vor fi la fel bune.
Sa speram ca proiectul pornit astazi va merge departe. Si ca noi vom merge odata cu el.

zi frumoasa

zi frumoasa cu picnic pe camp, trei caprioare si fapte bune. zi frumoasa cu baie lunga si vin. zi frumoasa cu mutat flori si citit cadouri. zi frumoasa fara curatenie, gatit, serviciu, stres.
zi pasnica fara griji. de fapt trebuie sa imi fac unghiile...

dupa multe luni

bineinteles ca pozele zilnice le-am facut putin timp, adica inca vreo doua-trei saptamani. dar nu am mai apucat sa le pun. apoi mi-am scapat telefonul in cafea in timp ce era incarcat. nu mai merge.
Bineinteles ca totul este apoape la fel. m-am apucat de niste chestii in plus si acum lucrez de dimineata pana noaptea (09-22), fara sa stiu exact de ce si inca nu ma pot vedea peste cinci ani, inca nu am un tel exact, inca nu stiu in ce directie vreau as mearga viata mea si inca nu stiu ce vreau sa fac. ma misc dintr-o completa inertie si doar pentru ca imi este frica sa o stric.
Uit sa ma bucur la lucruri mici si transform orice cacat de neplacere intr-un imens armasar (probabil am in mine un omulet care mereu este nefericit sau cauta scuze sa fie nefericit, oricum niciodata nu este multumit).
Mai grav.. aproape mi se termina rabdarea cu mine, cu altii... cu tot.
Nu stiu sa ma mai bucur de viata si asta am urat mereu la oameni.
Cred ca am devenit un om gri, cum ma temeam mereu, cum uram mereu.
Asa ca... impas.. din nou... deriva... din nou...
Iar maine de la capat ....