miercuri, 19 septembrie 2012

despartirea si ce faci dupa

nu inteleg cum doi oameni care au petrecut momente atat de frumoase pot ajunge sa se poarte atat de urat unul cu altul si sa fie atat de rautaciosi. ce ne face sa ne schimbam pe parcurs? cum uitam sa fim buni cu cel de langa noi? cum uitam sa ne bucuram de fiecare moment si sa luam lucrurile ca atare? cum ajungem sa fim egoisti si orgoliosi? cum lasam in calea fericirii nimicuri care intr-un final nu ajung sa ma conteze?

nu inteleg de ce doi oameni care s-au bucurat impreuna de atatea lucruri, care au ras si au facut lucruri bune unul pentru altul, uita tot. uita sa fie buni, sa inteleaga, sa asculte, sa ierte, sa zambeasca inapoi, sa isi aminteasca cat de bine poate fi. sa se lase purtati de val si sa faca un gest frumos. sa nu mai fie atat de rai. e simplu. dar asta trebuie sa faca amandoi, nu doar unul. amandoi trebuie sa isi aminteasca cum pot fi lucrurile, ca uneori dansau fara motiv, ca uneori puneau multa bere in frigider, ca pierdeau pariuri, dar le onorau veseli, mereu. ca isi rezervau timp unul pentru altul. ca dadeau atentie lucrurilor care contau si nu erau delasatori.

despartirea e cand oamenii nu mai pot vedea asta. ajung straini. singuri. se lupta o perioada sa isi regaseasca echilibrul. si l-au regasit. incepe din nou.

dar la un moment dat trebuie sa iti dai seama cand trebuie sa te opresti. si sa te opresti.

Niciun comentariu: