zi frumoasa de vara

sunt zile in care totul e lin. totul e pasnic si merge asa cum trebuie sau nu cum trebuie, ci fara griji. din pacate zilele astea se termina repede si trec pe neobservate, ca un mic pitic ce se furiseaza pe langa un tufis. suspect.

regasire, vis frumos

sunt momente in care ne pierdem. ne lasam dusi de val, de instincte, de zambete, de visul unei zile perfecte.
apoi vin momentele in care pierdem. pierdem momentele in care ne lasam dusi de val. pierdem zambetele si instinctele, iar visul unei zile perfecte pare o amintire dintr-o alta lume.
in cele din urma, vin sau ar trebui sa vina momentele in care ne regasim. in care ne construim valul, analizam instinctele si luptam pentru ziua perfecta. fiecare om trebuie sa isi aleaga etapa in care se afla si sa se poarte in consecinta.

eu nu m-am regasit niciodata pentru ca mereu am fost pierduta si mereu am pierdut momente. mereu m-am lasat dusa de momente, de instincte, de zambete. mereu am raspuns provocarilor si mereu am visat la ziua mea perfecta.

si pentru ca nu m-am regasit nicodata, nu stiu ce se intampla cand apa e linistita si fara valuri, cand provocarile nu exista, iar ziua perfecta se indeparteaza.

iar lupta mea continua pentru regasire devine obositoare. sa fiu mereu pierduta, de acum e greu si dureros, nu numai pentru mine, dar si pentru altii. momentele in care pierd raman ca o rana deschisa. pentru ca daca ar fi sa adun toate amintirile, toate aventurile, toate provocarile, toate zambetele, toate calatoriile facute in graba, toate plecarile definitive, as simti ca nu am loc.

oamenii nu sa facuti sa duca un "bagaj" atat de greu. nu facuti sa lupte continuu pentru regasire si nu sunt facuti sa fie dispusi sa inceapa oricand o noua aventura. dar eu asa sunt. ma impac cu ideea, desi cu greu. pentru ca altfel nu stiu. pentru ca ce ar fi viata noastra daca nu am privi-o ca pe o aventura si o provocare continua?

politica externa a Romaniei

dupa ce am aflat ca teroristii de la maratonul din Boston sunt din Cecenia si dupa cateva beri am avut discutie:

"Wa eu cred ca Basescu zice asa: "Hello. I am romanian. How are you russians? How are you americans"

Apoi.. "Eu cred ca ii lasam pe toti sa treaca pe aici: "You russians, you americans have problems, i dont't mind. go ahead. do want you want. If a bomb falls here, you pay. - (o gluma extraordinar de buna, pe care am uitat-o pentru ca am ras prea mult)Nu ma bag in politica voastra, dar daca vreti ceva de aici platiti. Decoleaza avioane, aterizeaza, dati bombe, dar totul pana la noi. La noi "you pay". You don not throw bombs and do not pay".

Freaky

Da. Am ajuns in minunata zi de marti crezand ca e luni pentru ca weekend-ul a fost foarte frumos si mi-a lasat o senzatie uimitoare de bine.
O vineri seara prea dubioasa. Sambata a fost mai buna. M-am dat intr-un carusel, ce-i drept in spatele blocului, dar tot carusel e, am vorbit politica, am fost la mama, am spalat vase, am stat la mese ciudate, am dormit extraordinar de putin, am băut cafea cu mama, am mancat desert cu prietenie si punandu-ma la curent cu ce s-a mai intamplat in viata cuiva, am fost la un concert de muzica traditionala germana, unde am mancat un desert si mai bun, am facut ture prin parcul de la palas, am vazut oblivion.

life turning decisions/changes

pentru ca nu sunt o persoana care sa accepte viata asa.... ma impac cu ideea. asadar, noi planuri. planuri bune, planuri marete, planuri in care nu ma grabesc.

pentru ca oamenii sunt ciudati, intortocheati, nehotarati, delasatori, interesati, mincinosi, renunt.

pentru ca uneori gandurile mele o iau razna, nu le mai temperez. pentru ca "haosul e pont".

pentru ca nu sunt "o baba cu breton", accept provocari.

pentru ca, in continuare, reconstruiesc ce s-a distrus in ani de zile, privesc inainte.

pentru ca singuratatea nu mai conteaza, ma impac si cu ideea asta. acum imi place.

pentru ca sunt oameni facuti sa nu fie gri. trebuie doar sa se obisnuiasca cu ideea asta, sa o accepte, sa se poarte in conformitate cu ea. pentru ca ei sunt si vor fi mereu inconjurati de evenimentele neprevazute ale universului, cu care nu ar trebui sa se lupte (asta doar inrautateste lucrurile). pentru ca depinde de ei sa isi schimbe zilele, sa le imbunateasca, sa le faca colorate. ar fi bine daca toti ar putea sa faca asta, lumea ar fi mai frumoasa, dar nu poti cere asta pentru ca oamenii nu sunt construiti asa. societatea nu e construita asa: sa isi doreasca mai mult, sa faca ceva in privinta asta, dar sa fie impacata cu ce are.

pentru ca timpul zboara, il las in pace sa isi faca de cap. ma bucur de el, asa cum il prind.

pentru ce sunt fratii

discutie de seara, inaintea cinei, gatita de frate, pe fundal de chillstep:
- oare oasele astea le pot da la matze (avem pisici in fata geamului)?
- nu stiu daca e bine
- oare le mananca? eu zic ca da.
- nu stiu
- da' eu am vazut la tom si jerry, pisicile mananca oase de peste
- da, da' nu stiu daca in viata reala nu se ineaca cu oasele
.....
- da. da' mai bine nu le dau
- da. mai omori o matza, o ai pe constiinta.

si bonus: cea mai induiosatoare discutie auzita in ultima vreme, intre fratele meu si iubita lui:
- mami, ti-am spus asta ca sa stii... sa stii ca cineva.... sa stii ca te poti baza pe cineva... ca e cineva aici, langa tine