miercuri, 27 februarie 2013

de primavara


cum e normal, primavara trebuie sa vina cu schimbari si lucruri noi. pana acum, desi inca nu e primavara, schimbari au fost destule, poate prea multe.

cele mai noi: un nou loc in care muncim. loc frumos, caci in loc de un perete mazgalit acum am o vedere, nu e cine stie ce, dar macar vad cum trebuie lumina zilei si agitatie. imi place. singurul lucru e ca mi-e urat fara ana. o alta parte buna a lucrurilor e ca pot merge pe jos la serviciu: fac 15 minute (maxim). am prins un apus frumos si cam atat.

schimbari au mai fost, dar asa... reci, seci si am impresia ca trebuiau facute de mult timp. 




vineri, 22 februarie 2013

control.


Am ajuns eu, asa, la concluzia ca, indiferent de ce se intampla, noi si doar noi avem controlul. Controlul asupra noastra, asupra deciziilor noastre,a consecintelor, asupra corpului nostru si asupra lucrurilor din jur. Desi,uneori, ne pierdem in clipe, tentatii, lucruri marunte, boli, jocuri, provocari, distractii, aventuri.  Multi nu stiu asta sau prefera sa ignore acest lucru - adica sa nu faca nimic cu aceasta putere extraordinara de care nu toata lumea de pe pamant se bucura.
Detinem controlul chiar daca o bula de haos ne inconjoara si ne urmareste (ca un maidanez care se tine după tine falnic si la care lumea zambeste si, in cele din urma, cineva isi face curaj si te intreaba: e al tau?. Te uiti la potaie, zambesti amar si zici:nu. Desi, stii ca, atunci, e al tau).
Tocmai in ciuda haosului trebuie sa tinem minte ca noi avem controlul, ca noi putem schimba tot ce vrem in viata noastra, ca noi suntem singurii stapani ai destinului nostru. Si ca trebuie sa facem schimbarile pe care le vrem, tocmai pentru a avea o viata mai buna. Sa incercam lucruri noi si locuri, pentru ca aşa putem invata noi teluri pentru care sa ne luptăm, nu sa le uitam in debaraua mintii noastre.
Acum stiu ca poate fi ordine si, in toata amestecatura de situatii, in tot haosul, in orice greutate, am un punct de echilibru. E undeva in adancul meu, e un loc si o senzatie pe care doar eu o stiu, dar e acolo. Un fel de resursa magica. E calmul din mine.
Si cum spunea cineva -probabil celebru- "dati-mi un punct de echilibru si voi schimba universul".
Asadar, sa incepem .

duminică, 17 februarie 2013

fara jumatati de masura


un om stie cand sa se opreasca. eu nu. e cea mai mai mare problema a mea. in toate. nu ma opresc la timp. exemplu: stiu cand o relatie se termina, dar mai incerc putin, chinuindu-ma; stiu cand noaptea se va termina prost, dar insist. si cam la fel fac in toate. ma ambitionez prosteste si uit sa ma opresc.

asadar, de acum, lucram la asta. incepem prin a renunta la anumiti oameni, la anumite obiceiuri si la anumite locuri.

in alta ordine de idei: nu ma asteptam ca zilele mele sa fie facute frumoase tocmai de el. nu ma asteptam sa putem vorbi deschis si m-am surprins si pe mine. nu ma asteptam ca totul sa fie atat de invaluit in prietenie, sa mai avem atat de multe in comun si sa luam lucrurile asa cum sunt, mai ales dupa atatia ani.
ciudat, iar mai grav e ca nu stiu ce inseamna.

duminică, 10 februarie 2013

i can do "normal"

da: i can do "normal". ba mai mult: i can do "normal" mai bine ca oamenii normali. am avut o zi frumoasa de curatenie, gatit, cumparaturi, vizita la mama, vizita la salon, facut unghii si alte lucruri pe care oamenii normali le fac. fara sa ma grabesc.
deci pot. viata poate fi normala si te poti bucura de asta. am si poza cu mancarea, ca dovada.


joi, 7 februarie 2013

frica, frustrare, neputinta si altele asemanatoare


multa depresie. de fapt, nu depresie ci mai degraba o lipsa completa de chef si oameni. pus si simplu NU. mi-as dori sa stau sub plapuma mea cam o saptamana si cand ies afara sa fie o primavara plina cu nori albastri, copaci verzi, fructe rosii si pasari albe.

pana cand o sa pot face asta ma lupt cu griul care pune stapanire din ce in ce mai mare pe gandurile mele. si ma omoara lipsa asta de chef. mai rau e ca nu o pot explica si nici nu inteleg de unde vine. sper sa treaca rapid. mi-am dat timp sa ma complac in asta pana sambata. daca pana atunci nu trece, o sa fac ceva.

intre timp m-am hotarat sa fac poze in fiecare zi (din nou).

sâmbătă, 2 februarie 2013

schimbari, schimbari

multe schimbari. in gandire, comportament, gesturi, oamenii cu care ma inconjor.

unii spun ca de unul singur viata nu are rost si ca nu merita sa lupti pentru lucruri. altii ca e bine sa fii egoist. eu sunt de acord ca trebuie sa ai pe cineva alaturi de care sa te lupti si sa faci lucrurile mai frumoase. numai ca e greu sa gasesti persoana aceea.

intr-adevar de unul singur e greu. greu tare. e bine sa ai alaturi pe cineva cu care sa iti faci planuri, alaturi de care sa ai ambitii si de care sa te bucuri. de unul singur, bucuria e mai mica. trebuie sa fii mult prea puternic.

cum a trecut timpul: iesiri, oameni noi, discutii cu dihorii, multa munca, putina odihna, mai putina pace si multe ganduri.