sfarsit de ianuarie

e multa zapada, multe coduri de toate culorile. frig. urasc, urasc, urasc iarna.

asa... de sfarsit de luna: nevoie mare de niste timp pentru mine. mai mult timp. poate m-am obisnuit singura.

ma las de fumat. din nou. de tot?

haos diform de forme ideale

"esti o persoana minunata"
"ai un efect foarte pozitiv asupra mea"
"am impresia ca poti sa ma sustii atat de mult"
"imi place ca pot vorbi orice cu tine"
"ai o minte minunata"
"arati atat de bine"
"nu credeam ca pot intalni o asemenea fata"
"esti superba"
"poti face chiar orice"
"ce prosti sunt cei care te-au lasat sa le fugi printre degete"

atunci de ce mereu sunt cealalta fata?
in ultima vreme, mereu, am ajuns sa fiu "cealalta", "a doua" si, totusi, "ea - tot ce-si poate dori un barbat".

care-i treaba cu iubitele?

nu imi doresc statutul asta, dar chiar nu e prea corect fata de ele, nu?
nici fata de mine.

asa ca incetez. schimb atitudinea. nu mai menajez, pentru ca nu e treaba mea sa imi pese. iubitele nu sunt responsabilitatea mea. sunt a altora. ar trebui sa isi asume asta.

asa ca, va rog, faceti ceva in privinta asta, domnilor. caci eu nu voi mai face. voi zambi frumos si voi da din cap, voi aproba, nu-mi va pasa. cu restul, descurcati-va, caci nu-mi mai bat capul. e lipsa voastra de curaj, voi va veti lupta cu regretele, voi veti trece peste comparatiile inevitabile si voi va veti complace in stabilitatea mult dorita, obtinuta cu orice pret, caci nu stiti mai bine de atat.

m-am plictisit sa fiu "cealalta".

sa fie haos. sa fie un "haos diform de forme ideale", cum bine puncta shakespeare.

purgatoriu II si relatiile din el

back from another purgatoriu.

4 zile de febra continua, pastile din sase in sase ore, ceai din doua in doua ore. noroc mare cu oamenii care au avut grija de mine.

in tot timpul asta s-a incheiat o relatie ce promitea multe. una in care fidelitatea a lipsit mereu, nu stiu de ce de data asta ar fi fost altfel.

au trecut 15 zile din noul an, dar la fel de bine ar fi putut trece un an.

azi, unghiile mele sunt albastre, iar gandurile linistite, in asteptarea zilei de maine.

fuck resolutions

in 82 de ore cam 10 ore de somn.
frumos. zile frumoase, cu mult ras.
una din "rezolutiile" lui 2014 a fost sa ma odihnesc mai mult. a fost.
la fel ca toate, a fost.
ca nu imi bat capul cu ele. serios.
nu mai lucrez asa mult. nu a fost o rezolutie, dar s-a intamplat.
sunt mai relaxata. nu a fost o rezolutie, dar s-a intamplat.
avem noi prieteni. e frumos. nu a fost o rezolutie, dar s-a intamplat.
putina deriva. putin mai multa.
trebuie sa ma focusez pe niste chestii si nu o fac. nu stiu de ce. mi-e ciuda.

here we go again

The big, empty bed.
The handcuffs in the purse.
The clothes in the bags.
The longing.
The lips waiting.
The hands reaching.
The images in my mind.

stii?

E uimitor atunci cand porţi aceleaşi  discuţii, dar cu persoane diferite.
Azi, a doua persoana, aceeaşi concluzie, din senin, după două sticle de vin:
"tu stii ca le e frica de tine, nu? Stii ca oamenii nu sunt ca tine si nu te inteleg. Niciodată nu vor sti cum si ce gandesti. Tu stii ce vor ei, iti dai seama din cuvinte si din gesturi. Daca nu esti clară, pentru ei, tu nu ai logică. Si cateodata ai o privire care paralizează, e cea mai urâtă privire pe care am vazut-o. O sa fie greu, lumea nu e puternică."
"si ea mi-a spus asta. Mi-a spus sa fiu pregătită pentru ca vom fi nefericite"
"avea dreptate. Nu poti sa dormi?"
"nu"
"ai primit vreun mesaj?"
"nu"
"sper ca nu ai trimis vreo unul"
"nu"
"atunci numără pana adormi"