"esti o persoana minunata"
"ai un efect foarte pozitiv asupra mea"
"am impresia ca poti sa ma sustii atat de mult"
"imi place ca pot vorbi orice cu tine"
"ai o minte minunata"
"arati atat de bine"
"nu credeam ca pot intalni o asemenea fata"
"esti superba"
"poti face chiar orice"
"ce prosti sunt cei care te-au lasat sa le fugi printre degete"
atunci de ce mereu sunt cealalta fata?
in ultima vreme, mereu, am ajuns sa fiu "cealalta", "a doua" si, totusi, "ea - tot ce-si poate dori un barbat".
care-i treaba cu iubitele?
nu imi doresc statutul asta, dar chiar nu e prea corect fata de ele, nu?
nici fata de mine.
asa ca incetez. schimb atitudinea. nu mai menajez, pentru ca nu e treaba mea sa imi pese. iubitele nu sunt responsabilitatea mea. sunt a altora. ar trebui sa isi asume asta.
asa ca, va rog, faceti ceva in privinta asta, domnilor. caci eu nu voi mai face. voi zambi frumos si voi da din cap, voi aproba, nu-mi va pasa. cu restul, descurcati-va, caci nu-mi mai bat capul. e lipsa voastra de curaj, voi va veti lupta cu regretele, voi veti trece peste comparatiile inevitabile si voi va veti complace in stabilitatea mult dorita, obtinuta cu orice pret, caci nu stiti mai bine de atat.
m-am plictisit sa fiu "cealalta".
sa fie haos. sa fie un "haos diform de forme ideale", cum bine puncta shakespeare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu