O oaza

O oaza de liniste in mijlocul unui oras prea aglomerat si prea inabusitor. E cea mai potrivita descriere pentru saptamana care a trecut.
O oaza care m-a facut sa ma simt turist in orasul meu, cu stari de spirit confuze si experimente culinare, cu prieteni care vin, prieteni care pleaca.
A fost o saptamana pentru care mi-as fi cumparat o camera video si as fi tinut-o in functiune tot timpul.

Forte supranaturale si intoarceri acasa

Se pare ca mahmureala e o forta mai puternica decat am crezut. Subestimarea nu e buna.
De asemenea se pare ca daca esti mahmura si iti faci bagaje uiti chestii importante. Cum ar fi: o bluza. Sau macar una, tinand cont ca ajungi la munte. Tricourile, chiar daca se gasesc in numar mare, nu prea tin de cald.
Oricum.. calatorie placuta, linistitoare. Mult. Am citit (si apropo recomand Scott Frost: Dale Cooper: Viata mea, benzile mele pentru ca e usoara, simpatica si uneori te pune pe ganduri), am jucat sah, am invatat pe Suka cea mai mica sa joace sah, am jucat remi, am urcat pe munte, am facut plimbari, am vorbit(mult, mult, mult) si cam atat. Deci: pace.
A.. si am mancat mancare facuta de niste bunici simpatici, mancare foarte buna, de care nu mai mancasem de ceva vreme, cu masa pusa departe de un televizor si numai ganduri bune.
O parte mai ciudata a excursiei e ca am fost uitati la munte si a trebuit sa ne descurcam singurei (bine.. ne-a ajutat putin telefonia mobila). Acum cunosc mult mai bine Campulung, dar nu stiu inca daca asta e bine sau rau.
Si mi-am dat seama ca atunci cand ajungi sa te uiti in spate si vezi muntii e o senzatie ciudata, nu de regret, nu de dor, nu de suparare, nu de fericire. Ci doar o apasare ciudata. Cred ca incep sa iubesc mai mult muntele decat marea. (Sper sa imi treaca)

In curand va fi disponibila si o povestire in imagini. Noroc ca am avut fotografi talentati cu mine.

Petreceti ca un star rock. Nu va opriti. Pentru ca viata e minunata

Mama m-a convins sa petrecem ca niste staruri rock. Nu credeam ca asta se va intampla vreodata. O noapte simpatica. Mai mult decat simpatica cu o mahmureala simpatica. Noapte cu Guiness, Ciuc si shot unde nu credeam ca voi ajunge, mai ales in compania respectiva. Absurd.
Zi cu plecare la munte! Pentru ca incep sa urasc orasul.
Am un plan diabolic: sa plec de aici. Inca il coc. Si asta pentru ca incep sa am impresia ca nu mai exista rau.
Am uitat sa fiu trista si sa privesc partile urate ale lucrurilor. Am uitat sa imi fac griji. E o minunata senzatie de liniste, care nu stiu de unde vine (sper sa nu fie de la mahmureala ca atunci va pleca odata cu ea).

(Poza e de altadata)

din categoria documentare: sls '09

Day 1 - Scris in Day 2
Intampinata la gara cu un Irish Coffee (varianta romaneasca).
Imagineaza-ti un drum scurt. Scurt de 200 si ceva de kilometri cu un popas de 2-3 ore (am observat ca timpul e relativ odata cu o vacanta) in Bacau. Mai exact in gara din Bacau, acolo unde traditia veche de 2 ani cere o votca. Sau 2. Mai bine 2. Suntem niste oameni veseli si tineri pe drum, insotiti de niste pungi albastre ca cerul.
Imagineaza-ti inca un popas de o ora in Buhusi. Popas care, facand si el parte din traditie cere o votca. Acum oamenii veseli si tineri sunt in Maxi-Taxi.
Apoi imagineaza-ti un drum de vreo 3-4-5 kilometri (dupa traditionalele popasuri nu numai timpul e relativ, ci si spatiul), drum ce trebuie facut cu rucsacele in spate, pe jos. Drum nou, pentru ca se hotarase sa urcam pe alta parte.
Primul om vesel si tanar a cazut la primul copac, la prima umbra. Dihor mic s-a ratacit si a traversat Dealul pana in partea cea mai indepartata. Eu cu Juan am facut un popas acolo unde credeam noi ca suntem "dupa colt". Popas cu foc. Pana la urma s-a dovedit ca nu eram aproape deloc, ci dimpotriva facusem doar un sfert din drum (ce nou ni se paruse ca durase o vesnicie, chiar daca ne-a luat, o parte din drum, un nene cu caruta). Pana la urma am ajuns sus.
Concluzia in Day 1: epuizarea fizica duce la eliberare psihica.

Day 2:
Plictiseala. Somn cu furtuna si frica de fulgere. Plictiseala din nou. Apoi cobarat pana in sat sa iau bautura si tigari. Baut, cumparat ce trebuia. Pacat ca coborarea a fost facuta pe ploaie.

Day 3:
Leneveala continua, minunata. Stau pe o patura, sac de dormit sau iarba si ma uit la cer si copaci tragand lenesa dintr-o tigara. Tigara fumata cu privelisti minunate.
Ploaie si soare.
Somn la amiaza. Buna amiaza, bun somn. Visul zilei: o cola rece cu gheata si lamaie + o cafea cu lapte alaturi. Vis alimentat de faptul ca azi dimineata am ratat cafeaua. Pacat ca daca ploua nu se face de mancare ca lumea. Azi a plouat din nou.
Datorita relaxarii continue incep, din ce in ce mai mult, sa nu ma mai gandesc la nimic. Nimic din ce nu-mi place.

Day 4, 5, 6, 7, 8 - Scrise acasa
In Day 4: am inceput sa bem cocart de pe la amiaza, a venit o furtuna puternica care a durat toata noaptea, cortul meu s-a inundat, tare. Sa nu incercati sa dormiti intr-un cort plin de apa, mai ales daca inainte s-a fumat o tigara (bineinteles cu gust natural de bine).
Later Edit: Pentru ca trebuie tinut minte!
- Ursul e in camara. Unde e ursul?
- Deci ursul e in camara?
- Da
- Unde e ursul?
- Da
- Deci el ii in camara. Unde e?

Day 5: Toate lucrurile sunt ude. Deci toate lucrurile sunt scoase la uscat. E soare. Soare puternic. Ne bucuram de el. Seara asta a fost una din cele mai frumoase. Baut si cantat la foc. Foc. Domnu' Paleologu s-a imbatat groaznic si a fost ajutat sa ajunga la el "acasa".

Day 6: Excursie pe dealuri. Periegeza prin locuri minunate, cu mult soare. Excursi efacuta aproape numai pe dealuri. La propriu. Am evitat asfaltul ca si cum ar fi fost cel mai diabolic lucru de pe lume. Totusi am ajuns si la civilizatie. Pentru ca era necesar, trebuia sa mai facem niste cumparaturi. Niciodata Piatra Neamt nu mi s-a parut atat de aglomerata ca in ziua asta. Am mancat prajituri, mici si am baut o cafea la Kaufland, toate parandu-mi uimitoare. Am cumparat si cola. Lucruri mici dar care ne-au facut fericiti tare.

Day 7: Leneveala. E ultima zi. Mare parte din "case" au disparut, transformandu-se in mici bagaje de mana. Casute la purtator.

Day 8: Plecam acasa. Zi cu drum si fructe, cafea si Cava D'oro intr-un sat uitat de lumea noastra.

Vacanta minunata, desi mi-a fost teribil de dor de un dus.