Plecare noua

Mare
Nisip
Ploaie
Fulgere
Prajitura cu ciocolata
Tigari
Coca-Cola
Energizante

Plimbarea mea mult asteptata

Azi am mers. Am facut o plimbare. Eu si cu mine. Si cu mine. Ne-am distrat, am ras, am baut un suc si am fumat tigari. Dar mai ales, stand la soare am plecat in trecut pentru vreo ora. Trecut indepartat, trecut de ieri. Orice, numai trecut sa fie.

Pe strada pe care am mers azi si in parcul in care am stat nu mai fusesem de mult, desi parcul e in drumul spre casa, iar strada e chiar in centrul oraselului minunat.

Am vazut zile intregi: rasete, plansete, certuri, eclere mancate, scenarii scrise (ce-i drept combinat cu multa vorbaraie si prajituri, intr-o perioada in care experimentam tot), scari mari purtate, scaune si tablouri scoase la plimbare, poze (menite sa ne traga de maneca cand e prea tarziu), picnicuri planuite, paturi, perne, plimbari la net cafe (ciudata combinatie internetul si cafeaua), chiul in librarii, role cumparate din parc, seri pierdute prin felinarele de acolo, schimbari de perspectiva. Prietenii purtate in lume, la multi kilometri departare.

Apoi ma lovesc de o problema! Dupa ce ma intreb cum poate aparea o problema o descos, meticulos. Problema ar fi fost ca nu e buna nostalgia asta, ca prea traiesc in trecut. Apoi imi vine in minte ca totusi nu contenesc sa imi fac noi amintiri minunate, numai ca doar putin mai farmitate, dar pufoase, albe si verzi.

Doi batranei imi iau gandul cu ei, undeva si imi pun in loc o poezie de-a lui Minulescu, din care imi rasuna doua versuri "Doua jucarii stricate / Merg tinandu-se de mana". Ma enervez ca mi-au luat ideea cu ei si ca acum am tot felul de intrebari: jucariile cui? de ce s-au stricat? e rau sa te strici? oare ei stiu ca s-au stricat? le pare rau?. Trec mai departe fara ca macar sa ma chinui sa raspund la vreo intrebare. Doar le las scrise.

Aici timpul sigur sta in loc. Imi place la nebunie cand gasesc astfel de locuri. E doar soare, soare, soare. O viitura de soare, de care ma bucur cu cea mai infinita placere. Mi-a fost dor de soare, mi-a fost dor sa stau cu mine pe o banca doar la soare.

Apoi m-am apucat sa desenez. Nu am mai desenat de ceva timp.

Si ziua in care Jean a luat permisul.

zi de duminica

azi am auzit o propozitie care mi-a placut: "nu am mai suflat intr-o papadie de ani de zile". m-am gandit ca sunt atatea chestii mici, care parca tin de copilarie si care nu le mai faci lungi perioade de timp. eu am suflat intr-o papadie azi!
tot azi am mancat o inghetata buna, de la o toneta de unde parca am lipsit ani si care e deschisa de cand eram copil. acolo lumea statea la coada mult timp si era cea mai buna inghetata din oras. ma bucur ca unele lucruri nu se schimba.

totusi: i'm drifting (desi nu imi place sa combin limba engleza cu cea romana - suna mai bine sentimentul)

magie

nu stiu de ce in seara asta mi-am adus aminte de camera magica a bunicii. tin minte perfect, era ultima camera din casa, plina de compot, cu o poza de-a bunicilor de la nunta, un pat mare in care rar dormea cineva si un dulap cu cele mai bune haine ale bunicii si cu multe dulciuri presarate printre ele. tot acolo erau tinuti si banii care ni-i mai dadea din cand in cand sa ne luam cubulete de zahar la 20 de bani, de la coltul strazii.

intre timp am crescut, nu mai stiu nimic magic. si am vaga impresie ca nu sunt ceea ce imi doream sa fiu sau cel putin inca nu m-am hotarat incotro si e frustranta treaba asta. daca ar fi timp as dormi mult, m-as trezi numai in zile cu soare, cand stiu ca cineva ma asteapta cu o cafea, un corn, o tigara si zambet pe balcon. atunci as da in graba cearsafurile albe si luminoase la o parte si as saruta dulce pe frunte.

acasa

acasa. dupa multe zile, multi kilometri (prea multi kilometri), multe camere si mai multe masini, multe locuri si multe batai de cap. dar macar oamenii au fost buni, locurile frumoase, iar iesirea din orasul imbacsit (fie ea doar pentru o saptamana) absolut necesara si asteptata de 3 luni. am fost in locuri cu zapada, ursi si vulpi. am traversat poduri si dansat populara prin rezervatii naturale. am vizitat cetati medievale.
acasa am gasit-o pe mama, vesela si cu care am ras mult. am gasit soare, dar si prea putina lume. am stat cu lola si am povestit, am vizitat rochii galbene si am facut cumparaturi.

am in ultima vreme o fraza care mi se pare ca ar putea rezolva orice problema. numai ca azi dimineata mi-am dat seama ca nu pot fi culoarea nimanui inca si nimeni nu poate fi culoarea mea. inca. mi-am stricat ziua pentru vreo 5 minute. iar mama s-a apucat de discutii serioase si a incercat sa imi explice ca lucrurile nu sunt chiar asa de simple precum le zic eu. i-am zis ca stiu. chiar stiu. din pacate. apoi mi-a zis ca sunt prea cinica, dar mi-a dreptate. am ras, ras amar, ras gri si cu ochii tristi.

zile

zile cu coborat cu coarda stanci, cu apusuri simpatice prinse mereu pe acelasi drum. cu mult ras si clatite cu dulceata, cu prea multa dulceata. zile cu inghetata, pufuleti, castraveti murati si fanta. zile cu dormit pe jos si fuga de somn, zile cu multe calatorii.
cuvantul zilei e "cu"

consum excesiv de soare

un weekend ciudat, intortocheat, plin de soare, cu reeditari a marilor sperante, cu reeditari a unor lucruri din trecut, nu bune toate. Mana, Tudor, Copou, parc, soare si rasete de copii. daca poti oferi cuiva o zi frumoasa ai ezita? vechi prietenii. sau nu chiar. pana la urma... ce inseamna prietenia? care sunt termenii si conditiile? as vrea sa nu