in locurile in care nu uiti de obicei

sunt locuri in care de obicei nu te uiti. apoi, intr-o zi, fara motiv, te uiti in acea directie. si vezi ceva ce nu voiai, ce nu trebuia, ce te rascoleste atat de adanc, incat iti dai seama cate vieti si vremuri tulburi au trecut de atunci. inghiti in sec, mergi mai departe si incerci, rapid sa te gandesti la altceva.

de maine, concediu.

timpul lent si lipsa de chef

 sunt zile in care timpul parca sta in loc. il vezi cum trece, stii ca ai de facut o multime de lucruri, nu le faci, le amani, le invarti, te aglomerezi. apoi iti dai seama ca timpul a trecut, ca e tarziu, ca sunt prea multe de facut, ca esti in criza, ca vrei sa termini, ca nu stii de ce sa te mai apuci. mai fumezi o tigara.

o asemenea zi.

m-am dus sa imi iau o palarie (prima palarie pe care am cumparat-o) si casti roz.

cand gandesti prea mult....

.... te deprimi. deci o noua stare de delasare... asa...
pentru ca am stat eu sa ma gandesc. si am gandit prea mult, prea prost.
sper ca acum sa pot lua o pauza de la gandit.

si cred ca vine o furtuna. a fost prea multa liniste

nimic de spus

nimic de spus. exact asa sunt. nu am nimic de spus. mi se pare ca ma uit putin la ce fac, la cum e viata de undeva din afara. uneori ma uimesc si pe mine. ma las purtata de ganduri, uneori prea mult. probabil este mai rau ca actionez dupa ele. apoi ma uit in urma la ce s-a intamplat si pare cumva ireal, abstract, suprarealist.

iar cateodata mi se pare ca totul e posibil.

in ultima vreme nu s-au mai intamplat multe. nu stiu daca e bine sau rau. imi doream asta.