and now

azi ar putea fi rasaritul unei noi ere. cel putin in ceea ce priveste cariera. vom vedea.
pana acum e gata : Revista Monumentul .
Sa speram ca si altele vor fi la fel bune.
Sa speram ca proiectul pornit astazi va merge departe. Si ca noi vom merge odata cu el.

zi frumoasa

zi frumoasa cu picnic pe camp, trei caprioare si fapte bune. zi frumoasa cu baie lunga si vin. zi frumoasa cu mutat flori si citit cadouri. zi frumoasa fara curatenie, gatit, serviciu, stres.
zi pasnica fara griji. de fapt trebuie sa imi fac unghiile...

dupa multe luni

bineinteles ca pozele zilnice le-am facut putin timp, adica inca vreo doua-trei saptamani. dar nu am mai apucat sa le pun. apoi mi-am scapat telefonul in cafea in timp ce era incarcat. nu mai merge.
Bineinteles ca totul este apoape la fel. m-am apucat de niste chestii in plus si acum lucrez de dimineata pana noaptea (09-22), fara sa stiu exact de ce si inca nu ma pot vedea peste cinci ani, inca nu am un tel exact, inca nu stiu in ce directie vreau as mearga viata mea si inca nu stiu ce vreau sa fac. ma misc dintr-o completa inertie si doar pentru ca imi este frica sa o stric.
Uit sa ma bucur la lucruri mici si transform orice cacat de neplacere intr-un imens armasar (probabil am in mine un omulet care mereu este nefericit sau cauta scuze sa fie nefericit, oricum niciodata nu este multumit).
Mai grav.. aproape mi se termina rabdarea cu mine, cu altii... cu tot.
Nu stiu sa ma mai bucur de viata si asta am urat mereu la oameni.
Cred ca am devenit un om gri, cum ma temeam mereu, cum uram mereu.
Asa ca... impas.. din nou... deriva... din nou...
Iar maine de la capat ....