de tinut minte

nu trebuie sa uiti niciodata ca numai tu poti schimba ce nu iti place, numai tu esti responsabil de actiunile tale si totul depinde de tine.
da' uneori uiti.

schimbarea ar trebui sa fie simpla.
da' uneori nu-i.

acum am timp.
da' nu fac nimic cu el.

concluzia n-o mai scriu, ca e evidenta.

duminica spre luni

stam pe canapea. el se uita peste niste analize pe care eu nu le inteleg, despre niste calcule pe care eu nu le inteleg si bea o bere. eu ma uit la un serial plictisitor si beau un pahar de rose.

atunci cand ma uit la el, cand il vad cat e de atent la ecranul laptopului, cum isi misca inchieturile mainilor ca sa le dezmorteasca putin... am asa ... un sentiment de bucurie intensa. atat de intensa incat imi vine sa il imbratisez mai tare decat l-a imbratisat cineva vreodata. se uita la mine, zambeste si ma intreaba ce fac. ii spun ca il urmaresc si zambeste mai tare. ne jucam ...

asta desi suntem stresati si vom fi din ce in ce mai stresati.

how about this for a change

ne-am mutat la londra. deocamdata, eu cu ea. vom fi mai multi, in putin timp. abia asteptam. inca imi pare ca e prea frumos sa fie adevarat si ma intreb cand si daca o sa ma trezesc. sau daca o sa se intample ceva. sau daca chiar o sa fie asa.

in mintea mea... acum e numai el. si el e uimitor. dar sa fie chiar asa?

"pot sa am incredere in tine?"
"dar eu?"

oh, fuck

- ai inima sfasiata
- da
- cum ai ajuns aici? nu trebuia acum
- ei, cum? simplu: nici in cele mai idealiste vise nu imi imaginam ca poate fi atat de bine

- vii acasa in seara asta?
- da
- ramai?
- da
- ce bine!

- doare, nu?
- da

- esti suparata?
- nu, ma gandeam
- la ce? la nemurirea sufletului sau la cum moare sufletul?
- da, pentru ca moare

- nu mai fi incapatanata. fa sa fie bine, nu fi prostuta

ziua de dupa

atat de intens.
atat de surprinzator.
atat de neasteptat.
atat de bine.

cu creierul spalat.
cu imagini greu de conceput in minte, imagini atat de intense.
cu inima care bate putin mai repede, bate atat de surprinzator.
cu mana care atinge, atinge atat de bine.
cu ochii care cauta, cauta in mine.

cu dor. mereu dor.
copilarii.
dulciuri.
tigari si alcool.
ghirlande de craciun, abtibilduri, inghetata, limonada.
mese arabesti si fast-food-uri tarzii.
piper.
dans si muzica buna.
lipsa de timp si diminetile lungi.
telefoanele si mesajele.
despartirile.

sambetele in care se schimba lucrurile

in fiecare saptamana exista o singura zi in care sunt libera. de obicei, seamana foarte mult cu un mini-concendiu, existand o persoana care, in ultima vreme, le-a facut minunate, invaluindu-ma intr-o prietenie extraordinara. numai ca uneori, ti-ai dori sa poata face acelasi lucru si alte persoane. anumite persoane. numai ca nu pot. acea sau acele anumite persoane nu vor putea asta, in cel mai bun caz, se vor ocupa de duminici.

in multe din postari, de la bun inceput, sunt multe referiri la aceasta persoana. dar gata. in sambata asta, in care m-am trezit dimineata, in casa mea care azi e luminoasa si plina de muzica, spun gata. imi raman in minte cocktail-urile prea albastre, cu prea putin alcool pentru ce auzeam. imi ramane in minte trambulina si alte cocktail-uri, planurile pe care tot insistam amandoi sa le facem, desi stiam foarte bine ca nu o sa le ducem la bun sfarsit pentru ca niciodata nu le-am dus.

am terminat. indiferent de cine va mai trece prin viata si patul lui, eu nu mai sunt acolo. pentru ca e prea greu. da, e prea greu. desi asta de obicei mi se pare o provocare, acum stiu ca e ceva prea greu si prea obositor. atat. si gata. nu ar fi trebuit sa ascult "ar fi prea urat sa te duci acasa, e o imagine prea urata sa vad cum plecam in directii diferite", dar explicatia cu "nu trebuie sa stai singura cu gandurile astea" a fost pertinenta. numai ca tot am apucat sa stau singura cu ele.

in toate zilele astea, s-au intamplat multe. multe care nu stiu de ce sau daca e bine ca s-au intamplat. dar alegerile au fost ale mele.

nehotararea asta care nu imi sta in caracter si speranta ca totul, cumva, va fi ok. la fel si speranta ca poate acum, dupa atat de mult timp, nu ma mai intorc din deciziile luate.

habar n-am

incerc de ceva timp pozitivismul. a fost ok, dar azi mi s-a parut ca mi s-a terminat energia pentru el. putin dezamagita asa de oameni, dar nu stiu de ce.

incerc sa imi reconfigurez modul de a interactiona cu oamenii. nu merge asa bine. asa ca habar n-am. sper sa imi recapat energia pentru pozitivismul necesar sa mai continui cu seninatatea si bucuria care m-a inconjurat in ultima vreme.

in alta ordine de idei: pacat ca suntem intre regasirea ta si regasirea mea.

esti ce vrei

vezi ce vrei, faci ce vrei, esti ce vrei.

conducatorul propriului univers, singurul care stabileste regulile, cel de care depinzi.

doar tu.

tu cu abilitatea, desi cam slab perceputa, de a muta muntii. pentru ca da, poti. trebuie sa vrei. dar nu sa vrei asa... ca o simpla dorinta. vrutul asta trebuie sa te arda pe dinauntru, fiecare intindere de mana, fiecare pas pe strada trebuie sa fie facut condus doar de dorinta asta.

simti ce vrei.
alegi ce vrei.
nici nu conteaza daca stii ce vrei sa simti sau sa alegi, cu un fir rosu universul pe care l-ai creat rezolva problemele astea.
ar trebui sa fii constient de puterea pe care o ai pentru ca puterea este cel mai frumos lucru si chiar o ai.

griul din zilele ploioase

e cam molipsitor griul asta. asa ca iata-ma in bucataria mea, in fata monitorului, lucrand cu lumanari aprinse in jur pentru ca becul nu mai merge deloc si eu inca nu am chemat un electrician si se pare ca ma incapatanez fara motiv sa nu o fac. pink floyd pe fundal, fratele meu care gateste inconjurat de lumanarile care pe el il cam streseaza. inca in sacoul oarecum incomod cu care am fost la serviciu, pentru ca nu am avut timp sa ma schimb. inca cu parul prins. macar afara nu mai ploua.

si fara chef.

momentele alea puternice si mici

un nou "concediu" minunat: petrecere surpriza, un tort facut impreuna - mai mult de ea. iesisiri prin multe locuri, cafea si ceai cu doua fete minunate, o piesa de teatru extraordinara, bilete la loja, rochii frumoase, sandvisuri bune, facute cu drag, vizita inopinanta. 

singurul moment puternic: intr-un taxi galben, intr-o graba incredibila, privind copaceii care infloresc, verdele crud din jur, lumina calda a unui soare care a iesit putin din nori. si stirea de la radio care anunta ca doua nave militare vor veni in Marea Neagra din cauza conflictului care ia amploare in Ucraina, interceptarea unui avion rus de catre avioanele militare turce, mortii din demonstratiile din ce in ce mai violente din aceeasi tara, care sta pe marginea unui razboi civil. tensiunea soferului care a strans putin mai tare volanul, desi eram la un semafor rosu. pentru un moment am avut senzatia ca sunt intr-un film de razboi, la inceputul lui, atunci cand totul e frumos si bine. nu  am reusit sa scap de senzatia asta toata ziua.

nu m-am dus intr-o excursie si asta m-a cam afectat. 

zilele in imagini

momentul ala cand ti se taie respiratia

putine momente in viata am avut cand am putut spune ca mi s-a taiat rasuflarea datorita unui gest frumos facut de o persoana.

aseara, complet neasteptat, in timp ce stateam linistiti intr-o benzinarie, am ramas complet uimita de un gest si un cadou extraordinar, iar extraordinar e putin spus. aproape imi venea sa plang de bucurie pentru ca cineva a reusit sa faca ceva atat de frumos.

pur si simplu, uimitor, la fel ca viata pe care o traim.

cum sa iti schimbi viata

schimba perspectiva. priveste lucrurile, indiferent cat de rele ar fi, cu seninatate.

spre deosebire de alte seri de vineri, acum sunt in pijamale albastre cu palmieri, cu unghiile mov ciobite, cu o cana plina de ceai fierbinte si rosie in interior, cu un pulover verde si papuci de casa in dungi. stau in fata monitorului ce-mi pare imens pentru ca in jurul lui e intuneric si lucrez linistita ascultand traviata si fumand o tigara.

info

cateodata incerc, in ultima fara nici macar un gram de succes, sa leg relatii. din alea serioase. cu devotament, respect si toate astea.

scriu acum asta ca sa o pot arata atunci cand trebuie sa cunosc o persoana. pe scurt: cut through the bullshit.

defecte:
naiva/credula
cu capul in nori
neindemanatica
haotica
ocupata - serviciu, mama si prieteni
nu spal vasele in fiecare zi
fac ce ma taie capul
glumesc, unoeri prea mult si nu ma jenez sa o fac pe subiecte delicate
ma detasez usor
nu ma machiez in fiecare zi
uneori oja de pe unghii e ciobita - cand spal vasele
incapatanata
curioasa
nesigura
cand nu imi convine un raspuns, ezit sa il dau
dezastru cand e vorba de gestionarea bugetului personal
impulsiva
rabdare multa pana la un punct, apoi se termina brusc
urasc lingurile
arahnofobica (tare)
mici obsesii - sau mari
urasc cand nu mi se raspunde la o intrebare/telefon/mesaj
fricoasa
cateodata mint
critic - oh, cat pot sa critic
mofturoasa
fac multe planuri
ma cam intimidez usor - asta in ultima vreme, nu stiu de ce
pretind cam multe - am asteptari mari
discreta - nu imi plac manifestarile de dragoste in public
pun pret pe cuvinte - si gramatica

calitati:
stiu sa ascult, am invatat in ultima vreme
ambitioasa (nu stiu daca nu e la defecte)
generoasa
cateodata directa
nu prea mai insel
dau sfaturi bune
cateodata arat bine
desteapta - am dubii, dar as trece asta
ma tin de ceea ce spun - cateodata
rabdatoare - a se vedea mai sus
nu cicalesc

si zilele, in imagini

clipe, clipe

am ajuns sa ma bucur uimitor dupa niste zile pur si simplu uimitoare. atat de frumoase, pline de rasete si lucruri bune, de la mancare, la muzica si la activitati. redescopar viata, asa cum trebuie sa fie ea: insorita.

asteptari, limitari

obisnuiesc sa imping limitele fara nici un sens. si pe ale mele si pe ale altor. e un lucru, iti da un contur pe care il poti modifica.

cat despre asteptari: mereu prea mari. si de la mine si de la altii. si asta e un lucru.

primavara si zilele din ea

este primavra. este primavara peste tot si in toate. in idei, actiuni si in jurul meu este o primavara minunata.

e dezmorteala, actiuni care mai de care mai diferite si voie buna ce insotesc noi cunostinte si noi prietenii.

si totusi, o tragere inapoi. o strangere de inima si o lipsa.

ce diferenta face soarele

Uneori zilele sunt atat de bune incat e foarte greu sa le descrii in cuvinte. Astăzi a fost o zi foarte frumoasa: curatenie, salată, dulce, priveliste frumoasa, muzica (un nou fel de a asculta muzica) si, cel mai important: soare. După atatea zile gri, a aparut soarele.

and then she grew up

acceptarea e cea mai grea parte.

am intrat intr-o pasa cam proasta in care nu fac nimic.

nu imi sta in fire si, totusi, iata-ma aici.

dar gata

dezamagiri exceptionale

DEZAMĂGÍ, dezamăgésc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă speranțele, iluziile; a deziluziona, a decepționa. 

sau

atunci cand o persoana pe care am admirat-o ani de zile, care a setat anumite valori in mintea mea, anumite standarde, care dadea sfaturi bune (pe care le mai si ascultam, desi nu sta in caracterul meu sa fac asta) face ceva urat. atat de urat incat am ramas asa... dezamagita este cel mai potrivit cuvant.
actiunile de pana acum, reprobabile, le-am judecat in tacere, dar limitele imi pare ca au fost intrecute. 

si ma mai mir atunci cand o persoana care nu e atat de apropiata de mine face lucruri urate. 

cred ca am terminat-o cu increderea in oameni.

provocarile pe care ti le dai

daca cineva ar veni acum si m-ar intreba daca vreau sa plec in cel mai periculos loc din lume, in mijlocul unui razboi, al unei revolutii, in cele mai vitrege conditii - indiferent care ar fi alea, i-as spune sa stea 5 minute sa imi impachetez niste lucruri.

definitia zilelor proaste

acum ceva timp, am avut o zi groaznica. nu am comunicat bine cu nimeni, au fost neintelegeri din alea mici la tot pasul, la serviciu haos. am ajuns acasa si abia asteptam sa termin de lucrat ca sa ies sa alerg putin, sa ma mai racoresc. a venit o furtuna.

o zi proasta e mereu proasta pana la capat.

ieri, la sfarsitul zilei, am dat cu capul de tocul usii, mi-am invinetit un ochi si mi-am spart putin arcada.

azi am varsat o cana (o cana intreaga) de cafea, pe biroul meu. am reusit sa murdaresc blugii, paltonul, bluza si un fular de blana.

ziua indragostitilor si scuzele oamenilor

cea mai romantica zi nu a fost niciodata ziua indragostitilor.
cea mai frumoasa cina sau masa in familie nu a fost niciodata de craciun sau paste.
cea mai frumoasa petrecere nu a fost niciodata cea de anul nou.
cea mai frumoasa zi din primavara nu a fost niciodata 1 martie. si nici 8 martie.
cea mai jucausa zi nu a fost niciodata 1 iunie.
cel mai frumos gratar nu a  fost niciodata de 1 mai.
cel mai frumos buchet de flori nu l-am primit cu o ocazie speciala.
cel mai frumos cadou nu l-am primit cu o ocazie anume. 
cele mai frumoase cuvinte nu le-am auzit niciodata intr-o zi de sarbatoare.

asa ca sa nu mai cautam scuze pentru a face ceva deosebit, sa nu mai cream zile artificiale doar ca sa avem sentimentul unui lucru special. lucrurile frumoase si extraordinare se intampla asa.. cand nu te astepti, nu le cauti, nu le ceri.

atentia, dragostea, consideratia, respectul, frumusetea ar trebui sa fie lucruri cotidiene. daca nu sunt, tine doar de noi sa le facem. iar daca nu avem puterea asta, ar trebui sa o cautam pana o gasim.

griul, desi uneori are tendinta a ne inconjura, este frumos tocmai pentru ca e usor de colorat cu orice culoare vrem noi, oricand, oricum.

"EL"

sa nu poarte geaca de fas
sa nu poarte caciula
sa nu zica "nu am haine curate"
sa nu poarte fulare cu dungi, alea pe care le stie toata lumea
sa nu poarte acelasi lucru mai mult de doua ori consecutiv
sa nu foloseasca prea multe emoticoane si prescurtari inutile
sa nu intarzie
sa nu fi postat facebook movie
sa nu poarte chiloti normali si de bosorog
sa nu fie nehotarat
sa nu aiba par pe spate si sprancenele impreunate
sa nu stea cu parintii
sa nu poarte tricouri de panarame
sa nu spele borcanele
sa nu scrie si sa stearga
sa nu aiba sosete flausate
sa nu fie fatalau
sa nu aiba iubita

sa fie curajos
sa foloseasca corect cratima
sa castige mai mult decat mine
sa fie activ
sa joace sah
sa plateasca o parte din notele de plata
sa cunoasca bauturile
sa tina usa
sa citeasca
sa rada la un facepalm
sa consume alcool
sa fi facut sex cu mai mult de 15 femei/fete
sa raspunda la "cum iti imaginezi ziua perfecta daca nu ar exista nici o limitare"
sa stie sa comande pentru mine
sa faca daruri fara motiv
sa fie spontan
sa stie sa gateasca mai mult decat un ou fiert

lista ramane deschisa

sfarsit de ianuarie

e multa zapada, multe coduri de toate culorile. frig. urasc, urasc, urasc iarna.

asa... de sfarsit de luna: nevoie mare de niste timp pentru mine. mai mult timp. poate m-am obisnuit singura.

ma las de fumat. din nou. de tot?

haos diform de forme ideale

"esti o persoana minunata"
"ai un efect foarte pozitiv asupra mea"
"am impresia ca poti sa ma sustii atat de mult"
"imi place ca pot vorbi orice cu tine"
"ai o minte minunata"
"arati atat de bine"
"nu credeam ca pot intalni o asemenea fata"
"esti superba"
"poti face chiar orice"
"ce prosti sunt cei care te-au lasat sa le fugi printre degete"

atunci de ce mereu sunt cealalta fata?
in ultima vreme, mereu, am ajuns sa fiu "cealalta", "a doua" si, totusi, "ea - tot ce-si poate dori un barbat".

care-i treaba cu iubitele?

nu imi doresc statutul asta, dar chiar nu e prea corect fata de ele, nu?
nici fata de mine.

asa ca incetez. schimb atitudinea. nu mai menajez, pentru ca nu e treaba mea sa imi pese. iubitele nu sunt responsabilitatea mea. sunt a altora. ar trebui sa isi asume asta.

asa ca, va rog, faceti ceva in privinta asta, domnilor. caci eu nu voi mai face. voi zambi frumos si voi da din cap, voi aproba, nu-mi va pasa. cu restul, descurcati-va, caci nu-mi mai bat capul. e lipsa voastra de curaj, voi va veti lupta cu regretele, voi veti trece peste comparatiile inevitabile si voi va veti complace in stabilitatea mult dorita, obtinuta cu orice pret, caci nu stiti mai bine de atat.

m-am plictisit sa fiu "cealalta".

sa fie haos. sa fie un "haos diform de forme ideale", cum bine puncta shakespeare.

purgatoriu II si relatiile din el

back from another purgatoriu.

4 zile de febra continua, pastile din sase in sase ore, ceai din doua in doua ore. noroc mare cu oamenii care au avut grija de mine.

in tot timpul asta s-a incheiat o relatie ce promitea multe. una in care fidelitatea a lipsit mereu, nu stiu de ce de data asta ar fi fost altfel.

au trecut 15 zile din noul an, dar la fel de bine ar fi putut trece un an.

azi, unghiile mele sunt albastre, iar gandurile linistite, in asteptarea zilei de maine.

fuck resolutions

in 82 de ore cam 10 ore de somn.
frumos. zile frumoase, cu mult ras.
una din "rezolutiile" lui 2014 a fost sa ma odihnesc mai mult. a fost.
la fel ca toate, a fost.
ca nu imi bat capul cu ele. serios.
nu mai lucrez asa mult. nu a fost o rezolutie, dar s-a intamplat.
sunt mai relaxata. nu a fost o rezolutie, dar s-a intamplat.
avem noi prieteni. e frumos. nu a fost o rezolutie, dar s-a intamplat.
putina deriva. putin mai multa.
trebuie sa ma focusez pe niste chestii si nu o fac. nu stiu de ce. mi-e ciuda.

here we go again

The big, empty bed.
The handcuffs in the purse.
The clothes in the bags.
The longing.
The lips waiting.
The hands reaching.
The images in my mind.

stii?

E uimitor atunci cand porţi aceleaşi  discuţii, dar cu persoane diferite.
Azi, a doua persoana, aceeaşi concluzie, din senin, după două sticle de vin:
"tu stii ca le e frica de tine, nu? Stii ca oamenii nu sunt ca tine si nu te inteleg. Niciodată nu vor sti cum si ce gandesti. Tu stii ce vor ei, iti dai seama din cuvinte si din gesturi. Daca nu esti clară, pentru ei, tu nu ai logică. Si cateodata ai o privire care paralizează, e cea mai urâtă privire pe care am vazut-o. O sa fie greu, lumea nu e puternică."
"si ea mi-a spus asta. Mi-a spus sa fiu pregătită pentru ca vom fi nefericite"
"avea dreptate. Nu poti sa dormi?"
"nu"
"ai primit vreun mesaj?"
"nu"
"sper ca nu ai trimis vreo unul"
"nu"
"atunci numără pana adormi"