Much love and may the universe return your kindness

 Celor cu care: 

am mâncat, 

am băut,

am râs,

am povestit.

Celor care au avut grijă:

să bem apă, 

să avem cafea,

să găsesc hainele potrivite,

să bem băuturi tari în pahare mici.

Celor care:

au condus,

au gătit,

au cântat,

au dansat,

au zis bancuri,

au făcut bagajele,

au fost garant,

Celor care:

au făcut cumpărăturile,

au făcut rezervări,

au mers până la Cabana Fântânele,

au aterizat avionul de întoarcere,

au spălat mașina după ce am vărsat o sticlă întreagă de vin. 

Celor care: 

s-au căsătorit,

m-au cerut în căsătorie.

Lalelelor.

Soarelui. 

30

Getting a Magnolia tree

Later edit: Getting a Magnolia tree to plant in your garden.

Later edit II: also having 16 posts never made public. Learning to hide, are we?

controlul care nu exista

Pe cat de ciudat a fost inceputul asta de an, pe atat de ciudate au fost gandurile mele. 

Am reusit sa stric (in 5 luni) 2 telefoane, unul din ele de 2 ori. 

Si laptopul oarecum nou trebuie dus in service. 

Si multe altele. Altele pe care nu pot sa le scriu aici. Altele mult mai importante. 

Si cand lucrurile au inceput sa mearga asa (asa, adica prost) primul meu gand a fost ca am inceput sa pierd controlul.

Pentru ca timp de vreo 2-3 ani totul a fost liniar, am fost intr-o bula frumoasa in care nimic de genul nu se intampla. Nimic nepravazut. 

Sau poate orice se intampla acceptam pur si simplu? Poate luam lucrurile asa cum veneau?

Si era o vreme cand infloaream in haos. Ma descurcam cel mai bine. 

Acum... acum nu prea mai imi place? Sau am uitat de el? Ciudat. Cred ca pur si simplu nu mai am chef. 

Nu stiu cand am devenit atat de inflexibila. 

Si oricum, de ce avem impresia ca putem controla lucrurile? 

Ciudatenia asta de primavara

Mereu ciudata primavara. Da, poate chiar prea ciudata. Timp cand totul ia o noua forma, totul se trezeste, totul se transforma.
In orasul asta mare, schimba mult. Sau multe. Schimba, oricum.
Inainte sa ajung in apartamentul nostru din vest, aveam griji. Griji.... mult spus. Angoase? Angoase despre tot. Da, tot. Si aseara la fel. Si ieri. Si alaltaieri. Nici nu mai tin minte cand au inceput. Februarie? Da, poate. Poate decembrie. Decembrie, mi-am amintit ziua.
Dar cand am ajuns acasa am gasit (gasit, adica cumparat in drum spre casa) hummus-ul meu preferat. Si paine integrala facuta de mine (integrala, adica 70% integrala si 30% alba). Am gasit si cidrul care-mi place (gasit, ca de cumparat a fost cumparat acum 2 luni). Si niste trufe de ciocolata alba cu cointreau. Si cu  rom. Si cu Poire Williams. Facute fara cristalizarea zaharului.
Si aveam o lista de vreo zece lucruri de facut. Si ordinea lor, ca sa fie totul eficient.
Trebuie planificate. Chiar trebuie, ca altfel nu se fac.
Mai am jumate de ora de stat in linistea gandurilor mele. Apoi se tulbura.

29

Reading the pensions scheme plan and having an anxiety atac.

what's in store for you, little girl?

A life of never ever speaking your mind.
...
Diplomacy - I think that's what they call it.

de tinut minte

nu trebuie sa uiti niciodata ca numai tu poti schimba ce nu iti place, numai tu esti responsabil de actiunile tale si totul depinde de tine.
da' uneori uiti.

schimbarea ar trebui sa fie simpla.
da' uneori nu-i.

acum am timp.
da' nu fac nimic cu el.

concluzia n-o mai scriu, ca e evidenta.

duminica spre luni

stam pe canapea. el se uita peste niste analize pe care eu nu le inteleg, despre niste calcule pe care eu nu le inteleg si bea o bere. eu ma uit la un serial plictisitor si beau un pahar de rose.

atunci cand ma uit la el, cand il vad cat e de atent la ecranul laptopului, cum isi misca inchieturile mainilor ca sa le dezmorteasca putin... am asa ... un sentiment de bucurie intensa. atat de intensa incat imi vine sa il imbratisez mai tare decat l-a imbratisat cineva vreodata. se uita la mine, zambeste si ma intreaba ce fac. ii spun ca il urmaresc si zambeste mai tare. ne jucam ...

asta desi suntem stresati si vom fi din ce in ce mai stresati.

how about this for a change

ne-am mutat la londra. deocamdata, eu cu ea. vom fi mai multi, in putin timp. abia asteptam. inca imi pare ca e prea frumos sa fie adevarat si ma intreb cand si daca o sa ma trezesc. sau daca o sa se intample ceva. sau daca chiar o sa fie asa.

in mintea mea... acum e numai el. si el e uimitor. dar sa fie chiar asa?

"pot sa am incredere in tine?"
"dar eu?"

oh, fuck

- ai inima sfasiata
- da
- cum ai ajuns aici? nu trebuia acum
- ei, cum? simplu: nici in cele mai idealiste vise nu imi imaginam ca poate fi atat de bine

- vii acasa in seara asta?
- da
- ramai?
- da
- ce bine!

- doare, nu?
- da

- esti suparata?
- nu, ma gandeam
- la ce? la nemurirea sufletului sau la cum moare sufletul?
- da, pentru ca moare

- nu mai fi incapatanata. fa sa fie bine, nu fi prostuta

ziua de dupa

atat de intens.
atat de surprinzator.
atat de neasteptat.
atat de bine.

cu creierul spalat.
cu imagini greu de conceput in minte, imagini atat de intense.
cu inima care bate putin mai repede, bate atat de surprinzator.
cu mana care atinge, atinge atat de bine.
cu ochii care cauta, cauta in mine.

cu dor. mereu dor.
copilarii.
dulciuri.
tigari si alcool.
ghirlande de craciun, abtibilduri, inghetata, limonada.
mese arabesti si fast-food-uri tarzii.
piper.
dans si muzica buna.
lipsa de timp si diminetile lungi.
telefoanele si mesajele.
despartirile.

sambetele in care se schimba lucrurile

in fiecare saptamana exista o singura zi in care sunt libera. de obicei, seamana foarte mult cu un mini-concendiu, existand o persoana care, in ultima vreme, le-a facut minunate, invaluindu-ma intr-o prietenie extraordinara. numai ca uneori, ti-ai dori sa poata face acelasi lucru si alte persoane. anumite persoane. numai ca nu pot. acea sau acele anumite persoane nu vor putea asta, in cel mai bun caz, se vor ocupa de duminici.

in multe din postari, de la bun inceput, sunt multe referiri la aceasta persoana. dar gata. in sambata asta, in care m-am trezit dimineata, in casa mea care azi e luminoasa si plina de muzica, spun gata. imi raman in minte cocktail-urile prea albastre, cu prea putin alcool pentru ce auzeam. imi ramane in minte trambulina si alte cocktail-uri, planurile pe care tot insistam amandoi sa le facem, desi stiam foarte bine ca nu o sa le ducem la bun sfarsit pentru ca niciodata nu le-am dus.

am terminat. indiferent de cine va mai trece prin viata si patul lui, eu nu mai sunt acolo. pentru ca e prea greu. da, e prea greu. desi asta de obicei mi se pare o provocare, acum stiu ca e ceva prea greu si prea obositor. atat. si gata. nu ar fi trebuit sa ascult "ar fi prea urat sa te duci acasa, e o imagine prea urata sa vad cum plecam in directii diferite", dar explicatia cu "nu trebuie sa stai singura cu gandurile astea" a fost pertinenta. numai ca tot am apucat sa stau singura cu ele.

in toate zilele astea, s-au intamplat multe. multe care nu stiu de ce sau daca e bine ca s-au intamplat. dar alegerile au fost ale mele.

nehotararea asta care nu imi sta in caracter si speranta ca totul, cumva, va fi ok. la fel si speranta ca poate acum, dupa atat de mult timp, nu ma mai intorc din deciziile luate.

habar n-am

incerc de ceva timp pozitivismul. a fost ok, dar azi mi s-a parut ca mi s-a terminat energia pentru el. putin dezamagita asa de oameni, dar nu stiu de ce.

incerc sa imi reconfigurez modul de a interactiona cu oamenii. nu merge asa bine. asa ca habar n-am. sper sa imi recapat energia pentru pozitivismul necesar sa mai continui cu seninatatea si bucuria care m-a inconjurat in ultima vreme.

in alta ordine de idei: pacat ca suntem intre regasirea ta si regasirea mea.

esti ce vrei

vezi ce vrei, faci ce vrei, esti ce vrei.

conducatorul propriului univers, singurul care stabileste regulile, cel de care depinzi.

doar tu.

tu cu abilitatea, desi cam slab perceputa, de a muta muntii. pentru ca da, poti. trebuie sa vrei. dar nu sa vrei asa... ca o simpla dorinta. vrutul asta trebuie sa te arda pe dinauntru, fiecare intindere de mana, fiecare pas pe strada trebuie sa fie facut condus doar de dorinta asta.

simti ce vrei.
alegi ce vrei.
nici nu conteaza daca stii ce vrei sa simti sau sa alegi, cu un fir rosu universul pe care l-ai creat rezolva problemele astea.
ar trebui sa fii constient de puterea pe care o ai pentru ca puterea este cel mai frumos lucru si chiar o ai.

griul din zilele ploioase

e cam molipsitor griul asta. asa ca iata-ma in bucataria mea, in fata monitorului, lucrand cu lumanari aprinse in jur pentru ca becul nu mai merge deloc si eu inca nu am chemat un electrician si se pare ca ma incapatanez fara motiv sa nu o fac. pink floyd pe fundal, fratele meu care gateste inconjurat de lumanarile care pe el il cam streseaza. inca in sacoul oarecum incomod cu care am fost la serviciu, pentru ca nu am avut timp sa ma schimb. inca cu parul prins. macar afara nu mai ploua.

si fara chef.