surpriza zilei de miercuri

de mult nu mi s-a intamplat sa am senzatia ca saptamana trece prea repede. acum am avut-o. nici nu m-am dezmeticit si e deja miercuri.

weekend-ul a fost linistit, bineinteles, pana duminica noapte. de fapt luni dimineata. o dimineata ciudata, care cumva mi-a ingreunat gandurile si m-a bagat in ceata. dubios. nici nu stiu ce sa spun sau ce sa fac.

un inceput de saptamana extraordinar de frumos. iesire cu dihorii pe care nu ii mai vazusem de mult. iesire frumoasa cu dulciuri. marti, zi cu cumparaturi si noi proiecte importante. din fericire, mai mult de munca. asta e bine, desi imi dau seama ca timpul e oarecum limitat. dar m-am gandit ca ar fi bine sa muncesc acum cat de mult pot, sa ma pun putin pe picioare si oricand de greu mi-ar fi sa las putin la o parte restul.

astept ziua de maine, caci e o zi cu o achizitie pe care am zis de mult ca o fac si am tot amanat.
astept ziua de sambata, caci vreau sa dorm cum trebuie. iarasi a fost o saptamana in care somnul a fost asa... optional.

in sfarsit odihna

a fost o saptamana asa si asa.
intr-un final, pe joi, vineri, am reusit sa rezolv multe si sa ma odihnesc, asa ca un om normal. in restul saptamanii mi s-a parut ca am fost in alta lume. m-am chinuit prea mult, m-am gandit prea mult la lucruri care poate trebuiau doar "lasate asa".

acum, intr-o minunata zi de sambata, am reusit sa ma simt ca un om care nu are prea multe de facut. m-am trezit, am baut un 3 in 1, n-am fumat, ca acum nu mai fumez (decat atunci cand  nu mai pot), apoi m-am gandit eu asa ca o sa fie o zi luuunga. si m-am jucat diablo. nici macar in concediu n-am apucat sa ma joc diablo. apoi putina curatenie, un drum pana la brd, o vizita la mama. inca putin curatenie, un dus, facutul unghiilor si cam atat. o zi de sambata normala. prima zi normala dupa multa vreme.

cam plictisitor, dar absolut necesar.

and this is called "depresie"

haosul s-a incheiat odata cu anul. prost tare. nu am inteles niciodata oamenii deprimati, dar cred ca asta e starea mea.

un inceput de an extraordinar de prost.

o stare generala incredibil de proasta. azi dimineata cand m-am trezit am avut impresia ca am dormit doar 5 minute (desi, de fapt, au fost 7 ore). mi-as fi dorit sa mai stau in pat o saptamana, iar atunci cand ar fi trebuit sa ma trezesc toate lucrurile sa se fi rezolvat de la sine. dar asta nu se poate. asa ca m-am luptat cu ziua de azi. mult si greu. pana la urma s-a terminat si acum stau in pat depresiva.

a plecat nicu si imi pare rau ca nu am apucat sa stau mai mult cu el.

a venit un nou an in care imi puneam sperante mari. acum trebuie sa lupt putin sa le recapat.

acum luam o pauza in care aranjam gandurile si ideile.

urmeaza niste zile groaznic de ocupate. sper, sper din tot sufletul ca totul sa se rezolve.