alergarea de zi cu zi

mai nou alerg. nu stiu de ce alerg, dar alerg. destul de mult. imi place.
alerg si sper, cu cu fiecare pas facut in fuga, sa las ceva in urma. sa sterg ceva. pentru ca am multe de sters. si cam atat.
zilele, desi au fost linistite, nu mi-au adus linistea mult sperata. alerg in continuare.

documentarea: am fost la un bal mascat timp de 5 minute, am vazut intr-un muzeu ceva ce s-a descoperit pe un santier arheologic intr-o campanie la care am participat si eu. am fost in cluburi noi si am avut o intalnire dubioasa.

urasc titlurile

planuri, planuri peste planuri, peste care trece timpul si de care nu prea reusesc sa ma tin.
oboseala, iar minutele de pauza din tipul unei zile sunt uimitoare de putine. prea multe de facut, iar uneori simt impusul nebunesc de a le lasa pe toate.
zile frumoase, care trec prea rapid, prea in ceata. oboseala din nou.
ma ingras.
senzatia aia in care ti-ai dori sa nu faci nimic, sa nu vorbesti cu nimeni, sa nu te intrebe nimeni ce ai patit, pentru ca ar fi atat de multe de spus, incat numai gandul te infioara.
senzatia aia cand vrei doar sa te linistesti putin, sa eviti cu ardoare gandurile tale si sa speri ca dimineata va fi putin mai bine.
senzatia aia ca esti in mijlocul unei ape prea agitate ca sa o mai poti linisti cu puterea mintii.
senzatia aia ca oamenii pe care ii cunosti, cu jumatate nu vrei sa vorbesti.

mai jos - zilele in imagini