o zi normala. un an

ieri trebuia sa fie o zi normala, poate prima dupa ceva timp. o idee a stricat-o, a devenit una oribila. si asta chiar atunci cand imi spuneam ca nu prea ma mai poate impresiona sau surprinde ceva.

azi, dupa primirea unei vesti trebuia sa fie o zi normala. a venit o alta idee, una care mi-a dat peste orice farama de plan aveam. una care m-a dat peste cap pe mine.

a fost nicu aici. a plecat. am stat atat de putin impreuna. 

a trecut un an. a trecut un an de cand locuim aici.

a trecut un an in care am facut calatorii neasteptate - toate au fost neasteptate. mai urmeaza si altele. in care am vazut locuri atat de frumoase incat am ramas muta. in care am inotat cu pestii si am fost la o petrecere pe o barca. in care am cutreierat pe o insula si prin pesteri uimitoare.

a trecut un an in care m-am indragostit (prea tare). mult prea tare, inacceptabil.

a trecut un an in care am cunoscut atat de multa lume, incat mi-e greu sa concep cum am stat atat de mult timp fara sa cunosc pe cineva nou.

a trecut un an in care am muncit mai mult decat credeam ca este omeneste posibil.

a trecut un an in care am ras mai mult decat credeam ca voi mai rade vreodata. in care m-am bucurat cu fiecare fibra a fiintei mele.

a trecut un an in care am suferit cum nu credeam ca e posibil.

a trecut un an in care am facut planuri. planuri...

a trecut un an in care eu m-am transformat atat de mult, incat acum mi-e greu sa accept cum am fost.

a trecut un an in care am invatat extraordinar de multe. despre oameni, de la oameni, despre intrebarile pe care trebuie sa le pui si despre analize.

a trecut un an in care unghiile mele au avut toate culorile posibile. in care am dansat atat de mult, in care am mancat toate prajiturile posibile, la toate orele din zi din noapte, in toate locurile din oras.

a trecut un an in care am fost atat de bolnava, am facut atat de multe drumuri la spital si atat de multe injectii, incat acum mi se pare minunat ca sunt sanatoasa.

a trecut un an in care am evoluat.

voi face asta, chiar daca anul asta m-a obosit atat de tare incat, acum, cana de ceai imi pare grea. voi gasi solutiile, voi fi mai curajoasa si neinfricata.

i will. will you?

i'll let you wake me up with a kiss, i'll let you caress me as i cuddle near you like a cat. i'll lead you to the shower. i know you like it there. i'll leave early to the kitchen, let you enjoy the warm water as i'll make your house smell like coffee and toast. i'll wait for you in the kitchen, wearing one of your shirts, smiling, with the breakfast on the table.

i'll watch you get dressed for work. i'll give a long kiss goodbye, a hug and wish you "a wonderful day". i'll watch you leave the house smiling and i'll text you that i miss you. i'll spend some time deciding what to wear, and pick a beautiful outfit, that will make heads turn.

i'll go out.

i'll go shopping and get home early. i'll cook dinner, i'll bake a cake. i'll greet you smiling, get you undressed, i'll kiss you a thousand times.

i'll ask you about your day, i'll listen to you. i'll let you enjoy whatever you like in the evening.

i'll take a shower, put some black lingerie. i'll come to bed.i'll enjoy your every move, word and smile.

will you make me fall in love with you? will you make me forget him?

vise

visez la un maslin si un caine in gradina.

si la o cafea.

plecarile si intoarcerile

multi oameni pleaca. pleaca asa din viata ta, pe nesimtite. pleaca si lasa un gol, un gol pe care il umpli tu cumva.

o parte se intorc. si atunci stergi toata umplutura, uiti plecarea. uiti ca cei care au plecat o data, o vor face mereu.

si nu stii ce e mai rau: plecarea sau intoarcerea.

au fost niste zile.... zilele astea.

am plecat din oras putin. am vizitat un alt oras. am vazut, pentru prima data, toamna, intr-o lumina atat de frumoasa, incat ochii mei au apreciat fiecare frunza caramizie sau aurie. in fata unor dealuri cu ceata am decis sa lenevesc putin. asta in orasul care mi-a schimbat viata  de atatea ori si intr-un mod atat de iremediabil.

prepare: vine nicu.

protestele din strada, sate si din tine

azi cand am iesit din casa, in intarziere (bineinteles), era ceata si fix in fata scarii blocului o pata mare galbena. cazusera frunzele dintr-un copac. m-am oprit, m-am uitat mai bine. e toamna in toata regula, nu e doar frig, e si toamna. e toamna aia in care te-ai bucura sa stai in pat cu o ciocolata calda si sa nu faci nimic, admirand frigul de afara.

am grabit pasul, am ajuns la birou. printre primele lucruri care m-au intampinat a fost "protestul din pungesti", vaslui. acolo, 500 de oameni protesteaza de 3 zile pentru ca nu vor ca chevron sa instaleze o platforma pentru exploatarea gazelor de sist. m-am uitat la imagini. erau oameni simpli, cum le spunem noi "de la tara". dupa ce au terminat orele, au venit si copiii lor. cu totii au stat in frigul asta de afara, nu in fata unei ciocolate calde si au protestat. au spus tare, in fata jandarmilor, stand pe pamant, prin balti, ignorati de toata presa, ce credeau ei. ce stiau: ca nu vor exploatarea aia. ca le este frica, nu de necunoscut, ci de riscul ca cei mici sa nu mai aiba un loc sanatos in care sa traiasca.

i-am admirat. ei, oamenii simpli au avut curajul asta. eu nu, eu eram in birou, admirandu-i de la distanta. la fel cum am admirat si miile de oameni care au iesit in strada in bucuresti sa protesteze impotriva rosiei montane. si ma intrebam de ce nu iesim cu totii in strada. pai nu iesim pentru ca, probabil, prea multa lume statea cum stau eu.

si mi-am gasit scuze, desi o parte din mine protesta. pentru ca am de ce sa protestez. as protesta pentru ca trebuie sa pleci din tara ca sa iti faci un viitor. pentru ca atunci cand intri intr-un spital iti este frica. pentru spaga pe care mama a dat-o cand s-a operat. pentru ca de fiecare data cand votez trebuie sa aleg intre un rau mai mare si un rau mai mic. pentru ca bunul simt e condamnat si pe cale de disparitie. pentru ca suntem mintiti pe fata de guvernanti. pentru ca se fura prea mult si asta a devenit o cultura. pentru ca pana si noi, tinerii, care ne dorim o sa traim intr-o alta societate, o facem, uneori fara sa ne dam seama. oho, as avea de ce sa protestez. pentru ca oamenii sunt dezinformati sau informati gresit. pentru ca exista nepasare.

scuzele mele au fost: dar eu am un job. eu trebuie sa lucrez, nu pot pleca sa protestez, ca nimeni nu sta in locul meu. eu am ceva de facut, mereu. altceva decat sa stau in frig si sa protestez.

stiu ca nu am fost singura care si-a gasit scuze. asta e usor.

ajunsa acasa, ma intreb ce s-ar intampla daca toata lumea si-ar lua o zi libera si ar protesta. sa se decida toti care au pentru ce sa protesteze, orice, ca intr-o anume zi, nu vor face nimic altceva decat sa ia o pozitie ferma fata de ceea ce cred ei. in care sa lase scuzele la o parte si sa protesteze fata de intreaga societate, fata de mentalitatea in care se complac, fata de ei.

atunci cred ca a doua zi ar fi niste oameni mai puternici. oameni care stiu ca pot avea un punct de vedere fara sa se teama.

eu imi voi mai cauta scuze. stiu asta. dar nu mult timp. 

cand te lasi purtat de prea putin timp

... uiti... cand ai prea putin timp liber... uiti
cand te lasi purtat de nebunia zilelor, de tot ce se intampla in jur.. uiti.
uiti sa fii sincer cu tine. sa vezi ce se intampla in tine.

am trecut peste perioada asta. desi lucrurile sunt multe si marunte, m-am uitat la ce e in mine, in mintea mea.
stiu ce vreau.
stiu cum sunt si desi poate nu sunt tocmai impacata cu asta, trebuie sa ma accept.
stiu ce trebuie sa schimb, stiu cum  sa schimb, imi trebuie, poate, putin curaj.
stiu cum vreau sa fie lucrurile, stiu ce vise am si stiu cum trebuie sa le transform in realitate.
stiu pe cine vreau.

pentru partea de documentare: au fost niste zile.... doar niste zile. nu imi pot da seama ce am facut memorabil, dar s-au schimbat multe. un inceput de luna octombrie ciudat.

ps: "in mine se mai vorbeste si astazi despre tine"

vinerea

e vineri, ora care e. lucrez, sunt in intarziere si nu am chef. azi e ziua internationala a zambetului. mi s-a stricat mouse-ul, am luat altul, nici asta nu merge. lucrez cu touchpad-ul.

mai stau in starea asta inca 15 minute. imi doresc cu disperare un pahar de vin din vinul pe care fratele meu il bea. voi ajunge sa termin munca pe la 1, fara sa beau vin.

maine trebuie sa ma trezesc dimineata la 6:30. voi fi pe fuga. ma duc la condus, unde voi conduce, ca pana acum ,execrabil, apoi la un examen de legislatie rutiera, pe care, bineinteles, nu am citit-o. ma voi intoarce acasa, voi dormi - asta e doar o speranta. fac curat. un drum pana la mama, o scurta intalnire cu ana, inapoi acasa, dus pe fuga, imbracat in graba, mers la teatru, intors acasa, dus, iesire cu adina.

somn putin

trezit dimineata la 8, munca pana la 12.

somn

si partea pe care o astept cu nerabdare:

in casa curata voi face un plan. imi voi delimita, in linii clare si cu un pix, viitorul.

ce trebuie sa faci ca sa iti fie bine

e incredibil de simplu:

sa recunosti atunci cand nu stii ceva.
sa afli ce nu stii.
sa te porti in consecinta.


pentru partea de documentare: zile linistite, excursie frumoasa, mers la teatru. in continuare sunt un sofer execrabil.