DEZAMĂGÍ, dezamăgésc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă speranțele, iluziile; a deziluziona, a decepționa.
sau
atunci cand o persoana pe care am admirat-o ani de zile, care a setat anumite valori in mintea mea, anumite standarde, care dadea sfaturi bune (pe care le mai si ascultam, desi nu sta in caracterul meu sa fac asta) face ceva urat. atat de urat incat am ramas asa... dezamagita este cel mai potrivit cuvant.
actiunile de pana acum, reprobabile, le-am judecat in tacere, dar limitele imi pare ca au fost intrecute.
si ma mai mir atunci cand o persoana care nu e atat de apropiata de mine face lucruri urate.
cred ca am terminat-o cu increderea in oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu