nu stiu de ce in seara asta mi-am adus aminte de camera magica a bunicii. tin minte perfect, era ultima camera din casa, plina de compot, cu o poza de-a bunicilor de la nunta, un pat mare in care rar dormea cineva si un dulap cu cele mai bune haine ale bunicii si cu multe dulciuri presarate printre ele. tot acolo erau tinuti si banii care ni-i mai dadea din cand in cand sa ne luam cubulete de zahar la 20 de bani, de la coltul strazii.
intre timp am crescut, nu mai stiu nimic magic. si am vaga impresie ca nu sunt ceea ce imi doream sa fiu sau cel putin inca nu m-am hotarat incotro si e frustranta treaba asta. daca ar fi timp as dormi mult, m-as trezi numai in zile cu soare, cand stiu ca cineva ma asteapta cu o cafea, un corn, o tigara si zambet pe balcon. atunci as da in graba cearsafurile albe si luminoase la o parte si as saruta dulce pe frunte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu