marți, 28 aprilie 2009

Plimbarea mea mult asteptata

Azi am mers. Am facut o plimbare. Eu si cu mine. Si cu mine. Ne-am distrat, am ras, am baut un suc si am fumat tigari. Dar mai ales, stand la soare am plecat in trecut pentru vreo ora. Trecut indepartat, trecut de ieri. Orice, numai trecut sa fie.

Pe strada pe care am mers azi si in parcul in care am stat nu mai fusesem de mult, desi parcul e in drumul spre casa, iar strada e chiar in centrul oraselului minunat.

Am vazut zile intregi: rasete, plansete, certuri, eclere mancate, scenarii scrise (ce-i drept combinat cu multa vorbaraie si prajituri, intr-o perioada in care experimentam tot), scari mari purtate, scaune si tablouri scoase la plimbare, poze (menite sa ne traga de maneca cand e prea tarziu), picnicuri planuite, paturi, perne, plimbari la net cafe (ciudata combinatie internetul si cafeaua), chiul in librarii, role cumparate din parc, seri pierdute prin felinarele de acolo, schimbari de perspectiva. Prietenii purtate in lume, la multi kilometri departare.

Apoi ma lovesc de o problema! Dupa ce ma intreb cum poate aparea o problema o descos, meticulos. Problema ar fi fost ca nu e buna nostalgia asta, ca prea traiesc in trecut. Apoi imi vine in minte ca totusi nu contenesc sa imi fac noi amintiri minunate, numai ca doar putin mai farmitate, dar pufoase, albe si verzi.

Doi batranei imi iau gandul cu ei, undeva si imi pun in loc o poezie de-a lui Minulescu, din care imi rasuna doua versuri "Doua jucarii stricate / Merg tinandu-se de mana". Ma enervez ca mi-au luat ideea cu ei si ca acum am tot felul de intrebari: jucariile cui? de ce s-au stricat? e rau sa te strici? oare ei stiu ca s-au stricat? le pare rau?. Trec mai departe fara ca macar sa ma chinui sa raspund la vreo intrebare. Doar le las scrise.

Aici timpul sigur sta in loc. Imi place la nebunie cand gasesc astfel de locuri. E doar soare, soare, soare. O viitura de soare, de care ma bucur cu cea mai infinita placere. Mi-a fost dor de soare, mi-a fost dor sa stau cu mine pe o banca doar la soare.

Apoi m-am apucat sa desenez. Nu am mai desenat de ceva timp.

Si ziua in care Jean a luat permisul.

Niciun comentariu: