acasa. dupa multe zile, multi kilometri (prea multi kilometri), multe camere si mai multe masini, multe locuri si multe batai de cap. dar macar oamenii au fost buni, locurile frumoase, iar iesirea din orasul imbacsit (fie ea doar pentru o saptamana) absolut necesara si asteptata de 3 luni. am fost in locuri cu zapada, ursi si vulpi. am traversat poduri si dansat populara prin rezervatii naturale. am vizitat cetati medievale.
acasa am gasit-o pe mama, vesela si cu care am ras mult. am gasit soare, dar si prea putina lume. am stat cu lola si am povestit, am vizitat rochii galbene si am facut cumparaturi.
am in ultima vreme o fraza care mi se pare ca ar putea rezolva orice problema. numai ca azi dimineata mi-am dat seama ca nu pot fi culoarea nimanui inca si nimeni nu poate fi culoarea mea. inca. mi-am stricat ziua pentru vreo 5 minute. iar mama s-a apucat de discutii serioase si a incercat sa imi explice ca lucrurile nu sunt chiar asa de simple precum le zic eu. i-am zis ca stiu. chiar stiu. din pacate. apoi mi-a zis ca sunt prea cinica, dar mi-a dreptate. am ras, ras amar, ras gri si cu ochii tristi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu