Mama m-a convins sa petrecem ca niste staruri rock. Nu credeam ca asta se va intampla vreodata. O noapte simpatica. Mai mult decat simpatica cu o mahmureala simpatica. Noapte cu Guiness, Ciuc si shot unde nu credeam ca voi ajunge, mai ales in compania respectiva. Absurd.
Zi cu plecare la munte! Pentru ca incep sa urasc orasul.
Am un plan diabolic: sa plec de aici. Inca il coc. Si asta pentru ca incep sa am impresia ca nu mai exista rau.
Am uitat sa fiu trista si sa privesc partile urate ale lucrurilor. Am uitat sa imi fac griji. E o minunata senzatie de liniste, care nu stiu de unde vine (sper sa nu fie de la mahmureala ca atunci va pleca odata cu ea).
(Poza e de altadata)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu