cateodata zilele se incalcesc atat de tare incat nici nu imi dau seama daca e miercuri sau duminica. o saptamana lunga, dar frumoasa. intalniri cu oameni noi, multa munca si cam atat.
foarte, foarte obosita pentru ca simt ca vreau sa fac mai multe, dar nu mai am cand, iar pe la 22 deja creierul meu refuza sa mai faca lucrurile cum trebuie. in cele cateva ore care au ramas pana luni trebuie sa imi incarc bateriile pentru o saptamana in care vreau si trebuie (neaparat) sa fac mai multe. in planul meu intra si sa ma trezesc dimineata sa fac pilates, pentru ca seara nu mai am cand. maine ar trebui sa fie prima zi si sper sa nu imi aman alarma pana la nesfarsit si sa ajung sa alerg sa ma intalnesc cu ana. a.. am constatat ca am devenit exigenta cu oamenii care cer din timpul meu si egoista cu impartirea lui (acum ma supara o intarziere de 2 minute).
trebuie sa imi iau o agenda in care sa pun lucrurile pe care le am de facut.
de asemenea, in planul meu mai am de terminat niste chestii si, eventual, m-as apuca din nou de desenat. macar niste schite, macar o ora - doua pe saptamana. ma gandesc ca daca sunt atenta cu fiecare lucru pe care il fac si il fac la timpul lui, voi putea sa le fac pe toate, fara probleme.
a.. si trebuie sa imi gasesc casa: am constatat ca deja e tarziu.
trebuie sa fiu mai organizata, sa scap de haosul din mine si din mintea mea. sa fiu putin mai "zen".
urmatorul sfarsit de saptamana e bine planificat. sper sa le reusesc pe toate. daca o sa fac asta, lunea viitoare o sa fiu mandra de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu