super-persoana

Nu imi vine sa cred ca a trecut doar o saptamana din viata mea. S-au intamplat atat de multe lucruri, in atat de putin timp, incat simt ca imi pierd mintile. e uimitor. e un haos, dar atfel de haos. daca in urma cu 7 zile mi-ai fi spus ca voi pleca de la o petrecere data in casa in care mi-as fi dorit sa ma trezesc dimineata si sa beau o cafea, nu as fi crezut. s-a intamplat asta.

s-a intamplat pentru ca duminica seara, din cel mai prostesc incident de pe lume, cel mai nevinovat lucru, am cunoscut o super-persoana. o persoana care ma innebuneste, care m-a facut sa imi pierd mintile, sa nu stiu pe ce lume traiesc, sa nu stiu ce mai vreau, sa ma raportez doar la cuvintele lui. sa imi doresc sa stiu ce face in fiecare moment, o persoana care stie ce vrea. o persoana hotarata, care stie sa comunice. ceva mai mult decat ideal. problema: distanta mare dintre noi. ah, daca nu as fi locuit in orasul asta.

o persoana care va insemna distrugerea mea, care ma va face sa sufar de nu voi sti cum sa imi smulg inima din piept. de asta sunt sigura.

o persoana care deja mi-a demonstrat, in doua ore, ca nu stiam cum e sa suferi din dragoste. ca ce am patit pana acum e o nimica toata, care mi-a aratat ce inseamna durerea maxima. si apoi a reparat totul cu o simpla intrebare.