o calatorie minunata. doamne, ce minunata! nu exista cuvinte care sa explice cat de bine a fost. inceputul a fost haotic, pentru ca nu stiu de ce ne-am imaginat ca noi putem fi ca niste oameni npormali, care se urca intr-un avion si pleaca pur si simplu. nu: noi a trebuit sa prindem un accident si un drum blocat spre aeroport. sa coboram din masina, sa fugim cu bagajele dupa noi - cred ca un kilometru pana am trecut de accident, sa facem autostopul, sa ne ia cineva pana la aeroport, sa nu ni se mai accepte bagajul la cala, sa scoatem toate din el prin aeroport, sa ni se ia cosmeticele, sa ajungem in avion ude leoarca, pentru ca, normal, a fost canicula. sa i se faca rau unui copil, decolarea sa fie amanata cu o ora si sa stam ca proastele razand, cuminti, pe scaunele noastre.
dar a meritat, pentru ca haosul s-a incheiat in momentul in care avionul a decolat.
locuri uimitoare. relaxare, lipsa de griji, plaja, nisip, soare, bai alaturi de pesti, nopti friguroase, petrecere pe barca si atat de multe locuri vazute. fara telefon, fara curatenie, fara nimic de facut, fara munca, fara sa stiu ce s-a intamplat in lume, fara legatura cu lumea in general. intr-un univers paralel.
acum, acasa.
jean a plecat si cred, de fapt, nu, stiu, ca era ultimul dintr-un lung sir de prieteni care au plecat si cu care nu stiu cand ma mai vad.
mi-e greu sa ma apuc din nou de viata mea. in casa e dezastru, bagajul nu e despachetat complet, iar eu nu am unghiile facute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu