azi, in timp ce fumam linistita o tigara si povesteam o intamplare banala, am avut o revelatie. da, o revelatie. asta e cuvantul: REVELATIE.
intamplarea era examenul oral la limba si literatura romana de la bacalaureat, cand mi-a picat un subiect pe care nu il stiam, al carui titlu il vazusem in foi, am trecut peste si am spus ca sigur nu are cum sa imi pice. m-am descurcat de minune la examen. de ce? pentru ca atunci eram alta persoana. una care gasea solutiile rapid si care rezolva problemele instant. ce s-a schimbat? increderea in sine, care acum e mult mai scazuta. de ce? pentru ca atunci credeam ca totul e posibil si pot cuceri lumea. au trecut anii si lumea nu am cucerit-o. nu asa cum am vrut si parca am trecut prin multe vieti, in care am fost persoane prea diferite. de asta increderea in sine e scazuta. paranteza - azi am condus la scoala de soferi mai prost decat am condus prima data cand am pus mana pe volan. de ce? pentru ca atunci nu mi-a fost frica, pentru ca atunci credeam ca voi cuceri lumea.
acum sa iti explic ce s-a intamplat, desi probabil niciodata nu ai sa citesti asta.
dupa cum s-a exprimat altcineva, in legatura cu altceva, dar analogia e perfecta: tu ai cascat o prapastie, eu am ridicat zidurile. vrei sa stii de ce? pentru ca mi-a fost si imi este frica sa nu raman singura in prapastia ta. mai bine singura dupa zidurile mele. de ce? pentru ca mi-e frica tare de tine. de ce? pentru ca zidurile mele au fost cazute in fata ta si stiu ca ai fi in stare sa ma abandonezi in prapastia ta si acolo as ramane mult timp. pentru ca mi-e frica de faptul ca poate mi-as dori asta.
sunt o persoana fricoasa si nesigura. acum imi ramane intrebarea: voi face ceva in privinta asta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu