acum am trecut printr-o situatie tragi-comica. mai mult tragica, pentru mine si comica pentru altii.
deci: pentru ca s-a varuit si pentru ca in timpul zilei m-am apucat de curatenie de vreo 4 ori, dar am lasat-o pentru alte activitati, bineinteles ca m-a prins ora 00:30 facand curatenie. Si stateam eu senina, stergeam ceva, iar cand ma intorc, un paianjen mare si negru, adica nu din ala de bucatarie (putea sa fie si din ala, ca banuiesc ca reactionam la fel) in mijlocul bucatariei. panica si paralizie partiala. stau ma uit la animal, ma misc usor pe langa el sa nu ma atace. ajung la telefon, pun mana si incep, ca orice om, sa cer ajutor. pana la ajutor, stau, ma holbez la panarama de paianjen, nu fac miscari bruste si incerc sa ma conving ca e ok. ultima parte nu merge. panica.
intr-un final sunt convinsa ca daca nu il pot omori - si nu puteam - sa pun un pahar peste el si sa il las asa pana vine fratele meu. buuun... numai ca, in timp ce vreau sa iau un pahar, apare alta animala, mai urata si care se misca mai mult, pe plasa de la geam, in interiorul casei. panica. ma gandesc ca intreaga casa e invadata, ca intr-un film prost de groaza.
nu cred ca pana acum m-am simtit atat de neputincioasa sau nevoia acuta a unei alte persoane - una care sa nu se teama de paianjeni - langa mine.
intr-un final, cu o asistenta psihologica incredibila, dar incredibila si dupa o ora, reusesc sa bag ambele vietati in pahare. ajunge fratele meu acasa, vede paharele, rade, ia paianjenii si pleaca.
eu raman uimita de situatie, am impresia ca sunt o suta de paianjeni pe mine si imi vine sa imi bag picioarele in ea viata.
si mai e si toamna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu