dupa o discutie de 50 de minute cu ea, mi-am dat seama de multe lucruri pe care le stiam, dar pe care imi era frica sa le recunosc.
acum cateva luni, super-persoana a facut o alegere. una normala, una usoara. si asa va ramane. pentru ca desi exista super persoane, ele, cateodata, aleg calea mai usoara, mai comoda. sunt dezamagita. in general, urasc lasitatea, mai ales cand e voita. asadar, iti urez o viata comoda alaturi de ea, o viata normala, care sa se desfasoare atat de liniar, incat sa ii poti vedea capatul. pentru ca asta vrei, asta ai ales, asta desi, probabil, iti doresti si alte lucruri. vei ramane cu dorintele in cap si ea langa tine. fara zilele extraordinare, fara bucuria lucrurilor mici, fara veselia unui lucru comun, facut cum trebuie. fara zambetele ce vin cu situatiile imprevizibile, gasite la tot pasul. fara jocuri, fara surprize si lucruri atat de inopinante, incat bucuria pe care ti-o provoaca este fizica si simtita de tot corpul tau. fara ambitii superbe, fara a schimba nimic. ramai in zona asta de comfort, in care te complaci cu succes. e ok asa.
la urma urmei, esti doar un om intr-o mare de oameni, pe cat de inteligent, pe atat de... si asta o spun cu un mare regret.... pe atat de normal. oricat de mult imi inciti mintea si simturile, "noi" existam doar ca fenomenul inexplicabil de uimitor si frumos din vara. vara care a trecut. desi imi mai bantui gandurile - cateodata inacceptabil de mult, daca lucrurile vor ramane asa, vei ramane o amintire a unui lucru pe care nu il pot explica.
sunt impacata, desi dezamagita. si acum stiu ca nu vei mai putea trece de zidurile pe care le-am ridicat special pentru tine.
si am ajuns sa astept ceva cu atat de multa nerabdare, incat ma gandesc sa numar orele :). am in minte presentimentul unor zile atat de frumoase, incat mi se face pielea de gaina. din fericire, mai putin de asteptat, dar sunt nerabdatoare sa ma pot bucura de o noua venire. de dimineti frumoase, de beculete, cumparaturi, patinoar, filme, cafele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu