in purgatoriu

transformarea biroului

visul de a sta o saptamana sub plapuma s-a indeplinit. ce-i drept cu ajutorul unei boli si al medicilor. asadar, mai degraba e un purgatoriu in care imi trec zilele, fara sa imi dau seama ce se intampla in jur, iar singurul punct de reper e ora de injectie, care desi e fixa nu imi da nici un indiciu cu privire la momentul din zi in care ma aflu.

totul e invaluit intr-un somn continuu, cu mici pauze in care fac injectiile, vorbesc la telefon, iau pastile si mananc. mai rau e pauzele sunt si ele inconjurate de o singuratate apasatoare. zile incalcite, iar uneori confund visele cu realitatea. o stare ciudata, in care totul se uniformizeaza.

cel mai vizitat loc

mereu m-am gandit ca bolile sunt pentru altii, ca eu nu o sa am ceva pentru care sa imi fac griji. si apoi vin momente ca astea, in care iti aduci aminte ca esti om si ca poti, ca oricine altcineva, sa te imbolnavesti, ca trebuie sa ai grija, ca nu e chiar asa cum credeai.

a venit primavara, dar nu o simt, doar o vad in lumea care se imbraca colorat, de primavara. pe langa ei ma simt ca mos craciun in hawaii.

later edit: pentru ca am decis sa dorm mai putin azi, m-am plictisit singura in casa si am facut o schimbare de look