nu, nu. chiar nu. am o problema. nici o solutie.
problema e cu afectiunea pe care nu o ofer celor din jurul meu. solutia nu e.
problema creste exponential. solutia nu e.
ei. acuma.... problema de unde a aparut? am stat eu si m-am gandit asa... (apropo: a nu se intelege ca eu am constientizat ca am problema asta. nu. nu. mi s-a spus ca o am.).. buuun.. si ma gandeam eu asa. de unde aparu problema?
problema aparu de la o prostie si acum destula vreme. ca intr-un film prost (da' prost tare) si ca un copil mic ce am fost, copil care fuge dupa fata cu coditele galbene, fara sa ii pese de ce e in cale, cu ferma convingere ca daca ajunge la ea nimic rau nu se mai poate intampla. a ajuns acolo. si ghici ce? cu ochii mari i-a intins mana, ea i-a luat mana in mana ei, iar in mana copilului au aparut baloane, flori si zambete.
vreme buna, ochi calzi.
clar ca lucrurile nu au mers cum se astepta copilul (de fapt nici nu stiu la ce ma asteptam): adica bomboane impartite, suc la dozator impartit si plimbari in verde si galben. oricum. lucrurile nu au mers prost da' nici bine, au luat cursul necesar. necesar si logic (previzibil). copilul s-a purtat ca un om matur (adica s-a prefacut ca intelege situatia).
copil prost!
numai ca in jur s-a facut un gol, gol golut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu